The Elephants Dream

Pantofii Primei Doamne

2012-01-26T00:04:00.000-08:00

Parcă nimic nu concentrează mai mult mârlănia clasei politice decât perechea de cipici cu toc pe care Prima Doamnă a țării - Elena Udrea - a pomanagit-o sinistraților de la Săucești. Ce poți face cu o pereche de pantofi de firmă? Poți face multe. Iată cel puțin o întrebuințare concretă, practică, bună pe timp de criză si calamități naturale:

Opinia mea

2012-01-16T22:55:00.000-08:00

SOPA (Seconda parte)

2012-01-09T04:04:00.001-08:00

n esență, ideea americanilor poate avea un sâmbure de adevăr. Ca să fiu mai clar, să spune că-mi place să cânt la chitară, ba chiar îmi doresc să-si câștig traiul zilnic din treaba asta. Nu-mi trebuie un studio imens de înregistrare. Cu un program freeware gen Audacity îmi pot vedea de treabă onorabil. Bref îmi fac un site, mă promovez pe YouTube, scot un album online și încerc să-l vând. Pot face acest lucru? Categoric nu, pentru că în secunda doi albumul va inunda netul moca și mă va lăsa cu buza umflată. Veți spune: n-ai investit nimic, nu primești nimic. Fals. Am investit timp. Timp pe care nu mi-l plătește nimeni. Concluzia? Nu pot trăi din cântat la chitară. Nu-mi pot achita nici măcar facturile. Categoric, preluarea conținutui proprietar pune în mare dificultate firmele producătoare, iar când un gigant ca MGM dă faliment încep să-ți pui anumite întrebări.

Însă nu doar libera circulație a conținutului protejat a falimentat studiourile de muzică, film, redacțiile, editurile și televiziunile. Conținutul liber e o cu totul altă problemă.

Faptul că acest blog are cititori - și voi, la rândul vostru, tot bloggeri - înseamnă o lovitură grea pentru presă (tipărită și online). Fiecare cititor câștigat de un blog e un cititor în minus pentru presă.

E drept că bloggeritul nu e jurnalism, după cum declară ritos diverși oameni de presă cu ștate vechi. Ok, dar cine vrea jurnalism? S-a citit jurnalism pentru că nu prea erau opțiuni. Acum sunt. În loc să citesc un ziar - online sau tipărit - mai bine citesc viața lui X sau Y, scrisă cu nerv, live, în priză.

Lucrurile nu stau prea bine nici pentru televiziuni. Ray Williams Johnson are cea mai gustată emisiune din state, un top al clipurilor ciudate de pe YouTube. O emisiune în care-l are ca invitat până și pe Robin Williams. RWJ concureaza cu Oprah pe muchie de cuțit.

Vrei Shakespeare sau Dante? Accesează Project Gutenberg și nu mai ești nevoit să cumperi carți. Sau accesează Liternet.

Vrei muzică free, absolut legal? Accesează Jamendo.org.

Și tot așa. Vremea dinozaurilor media, în fața cărora trebuia să te pleci cu basca-n mână ca să te bage în seamă a apus. Iată de ce o lege ca SOPA nu va avea un succes fulminant și nu-i va pune pe roate susținătorii (case de film și muzică). Le place sau nu, cutia cu creativitate s-a răsturnat, și cum i-am simțit gustul ne-am și dedulcit.

SOPA - Apocalipsa după Obama

2012-01-08T17:06:00.000-08:00

În 1996, Senatul American ratifică D.M.C.A. - Digital Millennium Copyright Act - o lege care a modelat internetul în felul în care îl cunoaștem astăzi. Legea are de-aface cu orice tip de material protejat de drepturile de copyright, însă într-o manieră logică și de bun simț.

Par example, dacă un utilizator postează pe YouTube un clip cu conținut care nu-i aparține echipa YouTube primește o plângere din partea casei producătoare și clipulețul este șters. Cu alte cuvinte vina o poartă utilizatorul, nu întreg siteul YouTube.

Ei bine, lucrurile se vor schimba radical. S.O.P.A. - Stop Online Piracy Act - este o nouă lege - nu știu dacă o va anula sau nu D.M.C.A. - prin care nu doar utilizatorul buclucaș, ci însuși siteul YouTube va purta vina. Consecințele pot merge departe, până la un judecător zelos care poate bana YouTube pe întreg teritoriul US. Mai mult, nu doar un clip încărcat, ci și un link către un site cu conținut suspect poate scoate pe tușă atât siteul suspect cât și pe cel care conține linkul. Mai pe românește YouTube mustește de conținut ilegal, și cum Google și Yahoo indexează YouTube e posibil ca cei trei muschetari să pice împreună. Valabil și pentru Blogspot și Wordpress, al căror acces ar putea fi blocat pe teritoriul USA.

Însă - ura! - noi suntem europeni! Și scăpăm! N-aș zice. Google, YouTube, Facebook sunt companii americane. Sigur, își pot externaliza serverele, dar... nu te refaci în cinci minute după ce ți se taie capul. E clar că se lasă cu brambureală pe tot mapamondul.

SOPA intră la vot pe 24 ianuarie. Vom trăi și vom vedea.

Despre Facebook și pisici zâmbărețe

2012-01-04T15:32:00.000-08:00

Deea m-a surprins adăugând prieteni în lista de Facebook. Deea stă destul de slab cu engleza. Pronunță cuvnâtul de-a dreptul: FACEBOCA. Cioca-boca. Amuzat de situație n-am vrut s-o corectez. Și așa a rămas. FACEBOCA.
=================================
Jucăm online. Deiu își dezlănțuie pe covor o armată teribilă din piese de Lego, în timp ce tati se conectează pe Chesscube. Avem meciuri grele. Deiu dictează și tati mută. Deiu nu privește tabla. Joacă din minte, în timp ce-și aranjează soldații în formație de luptă.

Tensiune maximă: Vezi că lași flancul descoperit. Nu pierde centrul. Fianchetează. Pioni dublați. Etc. Ieșim câștigători. Deiu nu se entuziasmează prea tare. Are alte probleme.

-Tati, ma pierdut casca comandantului Cody!
===================================

În altă ordine de idei ne-am amuzat teribil cu o pisică zâmbicioasă găsită pe IUTUB. E rea de tot, aveți grijă să nu stați în picioare când o priviți.

Stop mediocrității

2012-01-01T13:16:00.000-08:00

Deunăzi am dat peste o campanie Causes & Facebook intitulată pretențios STOP MEDIOCRITĂȚII! Băieții (și fetele) protestau vehement împotriva manelăriei siliconate care inundă micul ecran. Ba chiar tarabele. Demers ok, însă din punctul meu de vedere total greșit. În primul rând unde servim asemenea aberații de joasă speță? Pe Antene, pe B1, pe ProTV etc. Însă cine ne oprește să vizionăm exclusiv TVR Cultural de pildă, Arte sau Discovery? Nimeni. A te oripila că pe asemenea posturi de duzină există tone de silicoane e ca și cum ai descoperi că tomberoanele conțin mâncare stricată. Pai e normal să conțină mâncare stricată! Anormal e să cauți prin ele. Faptul că exploratorii gunoaielor sunt majoritari nu e un argument. Calitatea și cantintatea nu se potențează reciproc, ba din contră: ce e mult e susceptibil să fie și prost.

Așa că promovarea mediocritații nu va înceta niciodată. Ea este însă pentru mediocrii. Cu didicație!

Jamendo Moments

2011-12-23T16:39:00.000-08:00

Jucării pentru copii

2011-12-23T13:31:00.000-08:00

Afirm de fiecare dată, ca un părinte scorţos ce-am devenit: Noi, pe vremea noastră, n-aveam atâtea jucării!

Zilele trecute am descoperit un blog care afişează jucării din vremurile trecute, de la Piticot la Titirobil. Chinezăriile din comerţul socialist - chinezul cu maşinuţa de îngheţată -, maşinuţele din tablă, Donaldul din plastic, broscuţa ţopăitoare, Dacii şi romanii, Nu te supăra frate, totul defilează prin faţa ochilor trezind amintiri adânc îngropate.

După ce i-am zăpăcit pe pici cu sute de imagini - mai precis 248 - mi-a fost foarte greu să-mi mai susţin afirmaţia iniţială. Am încercat s-o scald, explicând că perioada 70-80 a fost diferită de 80-89. Nu mi-a mers. Ai mei mă privesc ca pe un Pinocchio veritabil.

Levitaţia de astăzi

2011-10-31T20:32:00.000-07:00

Domnişoara din imagine provine din îndepărtata Japonie. Poza se numeste Today's Levitation. De fapt toate pozele de blogul yowayowacamera.com se numesc Today's Levitation. Şi toate au acelaşi subiect: levitaţia.

Privindu-le ni se deschid două posibilităţi: a) domnişoara Natsumi Hayashi (fata din poz(n)e) posedă capacităţi paranormale care, educate în cine ştie ce templu budist, o fac uşoară ca un fulg; b) domnişoara este o abilă mânuitoare a programului Photoshop.

Nici una nici alta. Domnişoara pur şi simplu ţopăie ca o căpriţă în faţa aparatului foto. O performanţă, însa una puţin ostentativă, senină şi placută. Virtuozitatea ei aduce serenitate, o gură de aer proaspăt într-o zi poluată.

Un blog pe care cu siguranţă veţi reveni.

Lunga iarnă a Crizei...

2011-07-19T00:23:00.001-07:00

(click pe imagine pentru dimensiunea reală)

Ceea ce voi posta acum este bine cunoscut de către econmişti. Eu nefiind unul dintre ei am aflat recent şi nu mă rabdă inima să împărtăşesc cu cei care - la fel ca mine - poartă cu mândrie eticheta de profani.

Spaima crizei a cuprins lumea de la un capăt la altul. Valorile care păreau solide se pulverizează parcă în fiecare zi. Oamenii cred că va fi mai rău şi, după cum voi încerca să explic cu modestele-mi mijloace - se pare că va fi foarte rău.

Vorbim de o previziune a la Baba Vanga sau putem vorbi de o anumită metodă ceva mai aproape de logică?

Daţi-mi voie să vi-l prezint pe Nikolai Dimitrievici Kondratiev. Spre deosebire de Baba Vanga Kondratiev a vieţuit în glorioasa Uniune Sovietică, între anii 1892-1938. Şi tot spre deosebire de Baba Vanga Kondratiev n-a deţinut puteri paranormale. Nikolai Kondratiev a fost economist. El este autorul aşa numitelor cicluri Kondratiev, un instrument de prognosticare a crizelor economice. Cu alte cuvinte el doar a descoperit mecanismul, iar previziunile ni le-a lăsat noua.

Pe scurt, povestea este urmatoarea: aflat în plină depresiune mondială - şi vorbim aici de Marea Criză din anii 20 - Kondratiev îşi propunere să-i descopere mecanismul. Îşi dă seama că lucrurile se aflau în plină desfăşurare, şi o analiză completă nu poate avea loc decât după un final care se arăta foarte îndepărtat. Drept urmare îşi îndreaptă atenţia către ultimele crize majore apărute de la debutul revoluţiei industriale, şi anume cea din 1816 şi cea din 1864.

Graficul obţinut de Kondratiev pe baza datelor culese din trecut dezvăluie un desen năucior.

Crizele financiare se succed la intervale de 50 de ani sub forma unor valuri sau a unui ciclu deal-vale. Economia urmează o pantă ascendentă către prosperitate. Din vârful cel mai ridicat se produce un declic, însemnând o uşoară criză economică, asemănătoare retragerii apelor înainte de venirea unui tsunami distrugător. Momentul trece oarecum neobservat, ca o albină care te pişcă, şi este urmat de o perioadă de platou, în care lucrurile sunt calme, lumea fiind ameţită de gustul bunăstării.

Spre sfârşitul perioadei de platou apare un sindrom de nebunie generală, un fel de goană după aur la scară planetară. Se consumă mai mult decât se produce şi apare fenomenul de speculă. Primul care se umflă este domeniul imobiliar, unde unde sportul de tip cumpăr ieftin şi vând scump capătă proporţii groteşti. În final se explozia, urmată de prăbuşire. Urmează căderea de pe val. Gustul bunăstării şi bucuria căpăturii sunt înlocuite de panică.

Punctul de criză propriu-zisă este atins mult mai târziu, după un număr de ani aproximativ egal cu cel al pantei bunăstării. Fundul prăpastiei nu poate fi cuantificat deocamdă, însă cel din anii 20 a durut rău.

Kondratiev n-a avut cum să aplice modelul său crizei financiare din anii 20, însă cei care i-au urmat au tras linie şi au văzut că tiparul Kondratiev se suprapune perfect.

Mai precis, iată câteva date concrete:

Valul din 1817
Începutul - 1803
Vârful bunăstării - 1816
Prima zguduitură - 1817
Perioada de platou - 1835
Prăpastia - 1844

Valul din 1844
Începutul - 1844
Vârful bunăstării - 1864
Prima zguduitură - 1865
Perioada de platou - 1875
Prăpastia- 1896

Valul din 1920 (Marea Criză)
Începutul - 1896
Vârful bunăstării - 1920
Prima zguduitură - 1921
Perioada de platou - 1929
Prăpastia - 1949

Valul din 2008
Începutul - 1949
Vârful bunăstării - 1980
Prima zguduitură - 1982
Perioada de platou - 2000? 2008?
Prăpastia - 2020?

Există însă şi alte lucruri care se pot observa. Dacă presăraţi pantele cu războiele care au avut loc pe parcursul anilor - I si II Război Mondial situate pe valul crizei din anii 20 - ajungem la concluzia că şi criza actuală se poate sfârşi cu o conflagraţie mondială.

O altă concluzie ar fi că gradul de industrializare al unei societăţi serveşte şi ca liant de interconectare. Lumea din 1816 era foarte puţin industrializată comparativ cu cea a anului 2000, rezultând că era mai puţin interconectată. Cu cât societatea e mai legată, cu atât criza durează mai mult. Cum tehnologia anilor 2000 a depăşit orice bariere ne putem aştepta la o pantă descendentă lungă, urmată de o buşitură fără precedent.

Sunt desigur previziuni, bazate însă pe fapte verificabile din trecut. Va fi valul prin care trecem mai puţin grav decât cel din anii 20?

Coincidenţele se pot extinde şi pe teren... medical. O lume super-interconectată se poate confrunta cu epidemii la scară planetară. Valul anilor 20 a avut a fost măturat cu violenţa de celebra gripă spaniolă. Am avut şi pentru valul actual o epidemie la scară mondială? Ok, ştiu: gripa porcină n-a ucis atâţia oameni ca redutabila ei colegă spaniolă. Şi da, putem discuta până mâine despre panică, farse, conspiraţii mondiale etc. Tot ce vreau să spun e că a fost. Punct. La fel ca în valul din 20.

Sigur, până se aşează lucrurile - şi cred că vom avea bărbi albe cu toţii pe-atunci - putem dansa pe linia fină dintre ştiinţă şi Nostradamus. Şi e plăcut să condimentezi faptele concrete găsind tot felul de concidenţe, însă ideea e că se întâmplă, şi asta se vede cu ochiul liber. Până una-alta America stă înclinată pe-o coastă, iar căderea ei ar declanşa un frumos efect de domino. Începutul sfârşitului? Vom trăi şi... vom vedea... dacă mai apucăm.

În rest... cădere uşoară. Redeschid subiectul în 2020 :)

Ușa de la Mall

2011-05-16T15:13:00.000-07:00

Daaa, fuarte misto! Până la urmă au făcut sau nu o frăție?

... Jamendo Moments ...

2011-05-11T01:27:00.000-07:00

Old Bailey

2011-05-11T01:13:00.000-07:00

Camera Lorzilor nu are nimic de spus. Deasemenea nici Camera Comunelor nu are nimic de spus, și o spune clar și răspicat.
(Oscar Wilde)

336. JOHN SHOLTO DOUGLAS, marchiz de Queensberry, a fost pus sub acuzare pentru publicarea ileagală a unei calomnii false, scandaloase şi rău voitoare cu privire la numitul Oscar Wilde. Pentru acestă faptă inculpatul a pledat NEVINOVAT, precizând ca în conținut acuzația este adevărată în substanţă şi în fapt, fiind publicată pentru beneficiul public.

===============================

397. OSCAR Fingal O'FFLAHARTIE Wills Wilde (40) şi Alfred TAYLOR (33) au fost inculpaţi pentru săvârşirea de acte ilegale de indecenţă, împreună cu numitul Charles Parker şi al altor persoane de sex masculin. Deasemenea au fost acuzați si de conspirație.

Doamnele CF GILL şi H. AVORY, urmărite penal, împreună Sir Edward CLARKE și domnii Mathews CHARLES şi Humphreys TRAVERS, apărători.

La încheirea expunerii acuzării d-na GILL a declarat că nu dorește să ofere un verdict pentru acuzația de conspirație. Juriul a fost instruit să o declare NEVINOVATA pentru acest cap de acuzare, precum și în cazul celorlalte patru capete de acuzare privind comportament indecent împreună cu câțiva dintre martorii prezenți.

În ceea ce priveşte restul acuzațiilor juruiul nu a ajuns la o opinie unamimă și, în lipsa unui verdict, cazul a fost amânat până la următoarea sesiune.

===============================

425. OSCAR Fingal O'FFLAHARTIE Wills Wilde (40) şi Alfred Waterhouse SOMERSET TAYLOR (33) au fost inculpaţi pentru săvârşirea de acte ilegale de indecenţă cu anumite persoane de sex masculin.

Avocat - GENERAL (Sir Frank Lockwood, QC) si domnii C. F.

Doamnele GILL şi Horace AVORY condamnate; CLARKE Sir Edward, QC și domnii CHARLES MATHEWS şi TRAVERS Humphreys l-au reprezentat pe dl. Wilde; dl. J. P. GRAIN l-a reprezentat pe dl. Taylor.

La cererea comună a lui Sir Edward CLARKE şi d-lui GRAIN inculpaţii au fost judecaţi separat.

Dl. Taylor a fost găsit VINOVAT în anumite capete de acuzare.

Deasemenea și dl. Wilde a fost găsit VINOVAT. Ambii inculpați au fost condamnați la doi ani de muncă silincă.

===============================

Astăzi e ziua eeei...

2011-05-05T00:31:00.000-07:00

Ok, timp de o săptămână am rămas cu impresia că mâine, 6 mai, e ziua ei. Azi am făcut diverse lucruri gândindu-mă că mâine îi voi spune la mulți ani. Ca de exemplu mi-am deschis telefonul. Un gest aparent banal. Am tastat codul: 0505. Codul telefonului nu e întâmplător. Primul 5 e ziua ei de naștere, al doilea e luna. Luna mai. Adică 5 mai. A trecut ceva timp până să procesez datele și să pice fisa. Evident că am sunat-o la job, să o felicit. Noroc că mă știe mai... aerian...

Happy birthday!

Operațiunea Buchețelul

2011-05-04T23:18:00.000-07:00

Ieri ne-am îndeletnicit cu aritmetica. Am făcut buchețele. Buchețelele sunt mănunchiuri de cifre care conduc la un rezultat. Buchețelele sunt grele. Foarte grele. În primul rând trebuie sa le aliniezi la dreapta. Întotdeauna uităm să le aliniem la dreapta. Pe urmă semnul. Fără semn nu știm ce operațiuni complexe trebuie să facem. Pe urmă intră în luptă degețelele. După degețele vrem apă. După apă am vrea o bombonică. După bombonică am vrea desene animate. Necazul e ca avem de făcut multe buchețele. Și uite așa ne petrecem seara, cu buchețele și degețele.

Carlsen contra Lumii

2011-05-04T13:36:00.000-07:00

Suedezul Magnus Carlsen - născut în 1990 - este considerat până la această oră ca cel mai puternic șahist al lumii. Calificativul lui Magnus (numit și ELO) este de 2698, ocupând locul al doilea în istorie după Gari Kasparov. Carlsen este văzut ca un copil-minune, un fel de Mozart al șahului.

În 2010, o companie de modă propune lumii întregi un experiment șahist: Magnus Carlsen împotriva lumii întregi. Trei maeștrii ai șahului - Judit Polgar (Ungaria), Hikaru Nakamura (Japonia) și Maxime Vachier-Lagrave (Franța) propun o serie de mutări care, postate pe net, sunt votate online de către numeroși pasionați ai șahului.

Can you beat Magnus? sună sloganul campaniei.

I guess... not!

După o partidă tensionată The World cedează în favoarea campionului. Un experiment reușit, o combinație foarte potrivită între inteligență, sport și... modă. De ce nu?

Apaşii

2011-05-03T14:21:00.000-07:00

Privisem nu o dată moartea în ochi. În Vestul Sălbatic trebuie să fii oricând pregătit de moarte. Şi totuşi, acum, în faţa trupului neînsufleţit al celui mai drag şi mai devotat prieten al meu, inima mi se frângea de durere. Mă găseam într-o stare de nedescris. Ce om minunat se stinsese! Şi cât de brusc, de nemilos îl lovise moartea! Aşa se vor stinge pe rând oamenii rasei sale! Asemenea lui, cel mai nobil fiu al indienilor!

(Karl May - Winnetou)

==========================

Ungaria anilor 60. Înfierbântaţi de poveştile cu indieni, câţiva tineri se vor apuca de un joc copilăresc: de-a indienii. Formează triburi în toată regula, cu şef de trib şi vraci, războinici bravi şi neveste indiene. Nopţile şi le petrec în corturi, sub cerul liber. Sunt pasionaţi de pistoalele Colt şi-şi construiesc replici artizanale. Această joacă va dura 20 de ani şi va atrage atenţia Securităţii. Unii sunt ucişi, alţii devin informatori.

Teatrul Radnoti din Budapesta foloseşte o montare neobișnuită, aproape cinematografică. Trei ecrane pe care sunt proiectate decoruri sau imagini cu indieni. O lampă, o masă şi fundalul unei cofetării, al unei camere de ancheta sau al unei margini de pădure în miez de noapte. Iluzia e perfectă. Scenele sunt scurte, aproape cinematografice.

Interesantă prezenţa în sală a actorului Ion Caramitru. Cu mult timp în urmă l-a interpretat pe Winnetou într-o adaptare pentru copii, un disc de vinil pe care îl tocisem.

O piesă care merită văzută.

Tovarăşul Nicolae Ceauşescu

2011-05-03T06:24:00.001-07:00

Astăzi mi-am amintit de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost o prezenţă constantă a copilăriei mele. Tovarăşul Ceauşescu era prezent pe micul ecran, pe prima pagină a manualelor, afişat pe pancarte mari cât casa sau ceva mai mici. Tovarăşul ne privea cu ochii săi blânzi din portretul cu o singură ureche – ca Van Gogh – şi veghea să nu facem mici mârşăvii ce nu cadrau cu statutul nostru de pionier. Desigur, exista o discrepanţă între imaginea tovarăşului din ramă şi ceea ce vedeam pe micul ecran, un omuleţ mărunt şi bătrân, cu dificultăţi de vorbire. Eram convinşi că era o dublură, că adevăratul tovarăş se afla ascuns pe undeva, într-un birou somptuos, de unde scria cărţile alea mari, cu multe cuvinte.

=================================================

În generală aveam o colegă fruntaşă, comandant de detaşament sau cam aşa ceva. Recita poezii patriotice cu avânt, cu intonaţie. O priveam cu toţii, o sorbeam din ochi. Cât era de avântată, de sobră! Noi, băieţii, încercam un sentiment copleşitor. Şi sunt sigur că nu era patriotism...

==================================================

A urmat liceul. Un liceu rău famat: Nicolae Tonitza, liceul de arte. Profesorii purtau barbă. Li se dădea voie. Liceeni erau 90% rockeri şi restul flower-power. Purtam pantalonii strânşi în bocanci cu ţinte şi gulerul hainei ridicat. Ca pictori eram obligaţi să ne îngrijim de imaginea tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Lipeam fotografii gigant pe pancarte, îl pictam, îi modelam bustul. E drept că pancartele se umpleau săptămânal de negi si coşuri, desenaţi migălos cu creion de 0,5. Bustul sfârşea pictat în culori stridente, cu ochelari de soare pe nas. Făceam practică la Casa Poporului. Lipeam mozaicuri: lebede şi delfini. Mă simt vinovat când trec pe lângă arteziene şi văd bucăţi de mozaic dezlipite.

===================================================

Aveam o atracţie deosebită faţă de cartea de economie politică, unde întâlneam la tot pasul poza îndrăgitului supererou. Înarmaţi cu lipici, carioci şi hârtie ne transformam manualele în adevărate capodopere. Lipeam bule cu text deasupra capetelor, formulă preluată – de la un coleg de-al nostru – de către cei de la Caţavencu. Îmi amintesc o poză cu tovarăşul, vorbind la tribuna Naţiunilor Unite. Am decupat de prin ziare vreo 50 de capete ale tovarăşului şi le-am lipit cu migală peste capetele celor prezenţi în sală. Efectul era halucinant. Manualul a trecut repede din mână în mână. În cele din urmă l-am uitat în bancă. Când mi-am dat seama de dezastru mă aflam deja acasă.

Mi-am sunat colegul de bancă:
- Ai văzut cumva cartea mea?
- Da, mi-ar raspuns colegul, am luat-o şi am pus-o lângă gratiile unui chioşc de ziare, în staţia de tramvai.
- Ce-ai făcut ?!
O săptămână n-am fost om. Aşteptam să mă ridice din clipă în clipă. Am avut noroc.

==================================================

Colegul meu era o figură ciudată. Avea un cap în formă de pară orientată în jos, ochi exoftalmici, frunte lată. Tuns periuţă. Părea un fel de melc fără cochilie. Vorbea în dodii, parabole, râdea strident ca un şoarece. Îi plăceau farsele. S-a fotografiat odată lângă un panou reprezentând un soare ce răspândea razele comunismului. Deasupra stătea scris: TRĂIASCĂ VIITORUL LUMINOS AL PATRIEI NOASTRE. Şi-a confecţionat o expresie dubioasă, abulică, de retardat. Probabil cea mai bună metaforă a viitorului luminos spre care tindeam.

=============================================

În cele din urmă nu ne-am mai împăcat cu tovarăşul. L-am dat jos. Acum aveam voie să fim rockeri, să purtăm parul lung şi să dăm din cap la tot pasul pe ritmuri barbare. Umpleam Piaţa Unversităţii. Tapetam metroul cu desene anticomuniste. Până au venit minerii. Colegul meu a fost prins cu mapa de crochiuri. Femei goale. Nasol! Le-a explicat că e pictor. A funcţionat. Nu i-ar fi plăcut câteva bastoane pe spinare.

==============================================

Una peste alta, a fost frumos. S-a dus şi tovarăşul. În general s-au dus mai multe. Nu-i nimic, aştept cu interes următoarea Revoluţie...

Pasionaţi de istorie

2011-05-03T03:48:00.000-07:00

Mâine este ziua şcolilor... sau cam aşa ceva. În orice caz, mare tărăboi prin şcoala noastră. Televiziuni, radio... tot tacâmul. Ni s-a trasat sarcină să bricolăm ceva frumos. Ceva să primim un premiu. Ne-am tot gândit ce să facem. Cum aveam prin atelier câteva foi de carton auriu ne-am zis să încercăm puţină istorie. Mai precis un tezaur dacic: o replică a coifului de la Coţofeneşti, monezi, vârfuri de săgeată şi o braţară.

Tot weekendul am bricolat, lipit şi pictat. Pe jos doar bucăţi de scoci şi pete de culoare (printre care şi noi). Rezultatul a ieşit promiţător.

Acum avem un mic muzeu, aşezat cuminte în sufragerie, pe măsuţa de cafea.

Mâine îl vom aşeza pe catedră şi va ajunge probabil în vitrina şcolii.

Sunt super activităţile de familie. Era să uit: azi mergem la teatru. Cool!

Marea Britanică

2011-05-01T23:37:00.001-07:00

Se zice că britanicii au fete frumoase...

Albinuţele

2011-05-01T22:39:00.000-07:00

Albinuţele

Mami s-a întâlnit cu prietena cea mai bună. Sporovăiesc vesele tot felul de chestii mărunte. Tati merge în urmă, cu picii.

Deiu le priveşte cu atenţie.

- Tati, de ce merg fetele aşa?
- Cum adică aşa? întreabă tati.
- Aşa... legănat. Ca nişte raţe.
- Aaa... păi, aşa merg fetele.

Deia e categorică:
- Eu n-o să merg aşa când o să fiu mare!

Eh, vede ea...

==================================

Schimbări

Datorită programului încărcat am fost nevoiţi să schimbăm anternorul de şah. Ne-am despărţit cu greu de vechii colegi. Cei noi ne-au primit însă cu braţele deschise. Pe cei mai mulţi îi ştim deja de la campionat sau de la concursurile de şah.

Deiu a demarat ca o racheta sol-sol. Din 9 partide a câştigat 7. Deea e mai modestă: doar trei.

Deiu e mândru, fără să fie totuşi îngâmfat. De el se apropie o fată:

- Joci mult mai bine de când ne-am văzut utima oară, îi spune ea zâmbind.

E înăltuţă, cu păr lung, blond, şi ochi verzi ca primăvara.

... Jamendo Moments ...

2011-04-29T17:07:00.000-07:00

Intercontinental Music Lab - Superheroes of Science, un album pe care l-am ascultat de multe ori. Piesa pe care vi-o propun - Call them X - este pe departe cea mai ciudată. Totuși suportul este unul cât se poate de real. Mi-a trebuit ceva vreme să fac legătura între versuri și persoana care a servit drept model.

Sunt curios dacă descifrați despre cine e vorba și prin ce raționament descoperiți. Evident, trebuie s-o ascultați de câteva ori...

A plouat...

2011-04-29T14:56:00.000-07:00

N-a fost o zi prea reușită, trebuie să recunosc. A plouat teribil. Nu-mi place ploaia. Nu sunt Gene Kelly. Ploaia mă întristează. În câteva secunde ne-a făcut ciciulete. Senzația de a merge cu hainele lipite de corp.

Am amânat aniversarea. Ne-am luat bilete la teatru.

Plouă...

Mă voi revanșa marți, la teatru. Promit.

Astăzi e ziua meaaaa...!!!

2011-04-28T21:44:00.000-07:00

Astăzi e ziua meaaa...
Zi frumoasă...

în fine...

29 aprilie. V-ați prins, ideea e că azi e ziua mea. A mea personală. Toți se poartă frumos cu mine. Am voie să las deoparte regimul de slăbire (da, da, ați auzit bine). Am voie tort. Două felii! Poate că ar trebui să-mi fac o lista cu ce am și cu ce nu am voie.

Seara mergem în oraș. E super.

(P.S.: Cei de la Blogspot sunt cu o zi în urmă. Și asta e super.)

... Jamendo moments ...

2011-04-28T14:17:00.000-07:00

Intercontinental Music Lab - Superheroes Of The Sea. Un album clasat în categoria weird, o treabă 100% britanică. Titlurile piesele dau impresia unei povești închegate, însă e doar un fake. Singura poveste este cea pe care imaginația fiecăruia o construiește citindu-le.

În piesa pe care vi-o propun apare legendarul capitan Nemo și a sa navă Nautilus. Enjoy!

Pericole

2011-04-28T05:12:00.000-07:00

Jumătatea mea a avut azi un working day mai lejer. Aşa că s-a plimbat puţin pe net. În cele din urmă s-a decis să parcurgă şi blogul Elephants Dream. În proporţie de 90%. Mai ales că face parte din personajele principale.

- Wow, e foarte frumos, mi-a comunicat telefonic.
- Vezi să nu te îndrăgosteşti de mine citind, am avertizat-o eu.

A râs cristalin.

Secvenţe

2011-04-28T04:43:00.000-07:00

Secvenţe, în regia lui Alexandru Tatos. O scenă de câteva minute, însă cu o forţă de contur excepţională. Cu siguranţă şi din pricina unui actor de profunzime ca Dragoş Pâslaru. Scena se petrece pe 31 decembrie, ajunul Revelionului. Cine sunt personajele nu are nici o importanţă...

Vă las să o savuraţi în linişte.

... Jamendo moments ...

2011-04-27T13:13:00.000-07:00

Sunrise, o altă piesă Amanyth... Noapte bună.

Viaţa mea în benzi desenate

2011-04-27T12:33:00.000-07:00

Paisprezece bile de sticlă fac un Pif. Cu zece Pifuri poţi lua un Rahan. Dacă n-ai zece Pifuri poţi suplimenta cu două duzini de suprize Tipitip.

Viaţa mea în benzi desenate... Mirosul cernelii era încă proaspăt, în ciuda traficului greu pe care-l suportau micile bijuterii de hârtie. Mai târziu a dispărut şi aroma cernelii, sau mai degrabă cea a copilăriei...

==============================

Mi-am început cariera ca desenator în 1992, la unica revistă existentă pe piaţă: Universul Copiilor. Benzile desenate n-au fost tocmai pasiunea mea; doream să fac desen animat. Însă banda desenată îmi era mai la îndemână. Am intrat repede în gaşcă: Valentin Tănase, Pompiliu Dumitrescu, Puiu Manu, Sorin Anghel. Din 92 au început şi Saloanele de Bandă Desenată, mai întâi la Bucureşti şi pe urmă la Constanţa. În 94 am fost invitat - pe banii primăriei (a lor) - la Festivalul BD de la Charleroi. Acolo am cunoscut desenatori car au lucrat la Pif. Am primit autografe şi am dat autografe. A fost primul contact serios cu banda desenată.

În 1996 apare în România Pif Surprize, revistă editată sub licență, într-o vreme în care Pif Gadget dispăruse. După o probă de lucru am desenat, timp de un an, aventurile celor două personaje simpatice. Nu era Pif Gadget, dar era pe-aproape. Revista originală reapare în 2004 și cunoaște un succes răsunător. Însă de la Pif România până la revista copilăriei mi s-a părut un drum imposibil, așa că m-am mulțumit cu isprăvile mele mioritice, fără să trag și alte speranțe.

În 2008 redactorul responsabil cu banda desenată din Pif Gadget – scenaristul Francois Corteggiani – împreună cu desenatorul român Mircea Arapu, stabilit în Franța și lucrând deja la Pif Gadget, au fost invitați la a 18-a ediție a Salonului de Bandă Desenată de la Constanța. Urma să fac parte din expoziție cu câteva din planșele desenate pentru Pif Surprize. Foarte proastă idee, având în vedere că în 1996 desenam ceva mai rău.

Când am ajuns la salon monsieur Corteggiani vizionase deja isprăvile mele înrămate frumos pe perete. Foarte bune, mi-a spus. Te publicăm. N-am știut ce să-i răspund. Întors la hotel mi-a venit ideea să încropesc o bandă desenată de două pagini. M-am plimbat prin cameră până la 6 dimineața, consumând aproape un sfert de top de hârtie. A doua zi m-am prezentat cu un scenariu despre care nu-mi dădeam seama dacă e bun sau nu și cu o durere atroce de cap.

Corteggiani a ascultat traducerea prietenului Mircea și a decis: O vom publica în numărul următor. Întors acasă am trimis mailurile de rigoare și m-am pus pe lucru: desenul în creion și trasul în tuș, culoarea fiind asigurată de altcineva. Rezultatul îl puteți admira mai jos.

(click pentru a mări imaginea)

Din păcate criza economică a ucis revista și banda mea desenată a apărut chiar în ultimul număr. Colegii m-au consolat că în felul acesta devine mai valoroasă. Nu mă încălzeştre prea mult. Aş fi vrut să mai public...

=============================

Istoria benzii desenate româneşti, apărută la editura Vellant, rămâne o piatră de hotar. Întorc paginile, îmi văd desenele şi citesc despre mine ca despre un străin. Ciudată senzaţie.

Probabil că am îmbătrânit...

...Jamendo moments...

2011-04-27T12:25:00.000-07:00

Un alt moment Amanyth, o piesă puţin mai dură ca prima. Sper să vă placă.

Din nou despre...

2011-04-27T11:51:00.001-07:00

Mi-ar fi imposibil să acopăr perioada îndelungată cuprinsă între grădiniţă şi şcoală. Suntem în clasa a I-a A. Purtăm vestuţe vişinii în carouri negre, cămaşă albă şi pantaloni negrii. Deea poartă un taior din acelaşi material, sobru, decent, aproape bussiness. E tunsă franţuzeşte, cu părul retezat în dreptul urechii. Am început şcoala de ceva vreme.

================

Eva e o fetiţă frumoasă, cu ochi mari, de un verde intens. Ea şi Deiu sunt colegi de bancă. Ella desenează tot timpul. Deiu îi are grijă să aibă creioane colorate la timp.

- Deiuuu, îl avertizează Ella fără să ridice ochii din foaie, dă-mi albastrul.

Deiu are de obicei o viteză de reacţie bună, altfel colega de bancă se supără. Când intru în clasă Ella îşi îndreaptă spre mine două beculeţe verzi şi răbufneşte:

- Deiu iar m-a supărat! Nu puteţi să-i spuneţi să nu mă mai supere?
- Ce-ar fi să-l rugăm pe Deiu să te lase în pace şi să se joace cu altcineva? mustăcesc eu un zâmbet.
Eva se află acum în faţa unui impas logic.
- Nu, scutură ea din cap cu tărie. Nu, să se joace cu mine!

======================

Felix are Lego. Deiu e înebunit după Lego. Amândoi meşteresc câte o navă spaţială.
- Şi eu am din astea acasă, sare Ella. Le aduc mâine! Spuneţi-i lui Deiu că şi eu am din astea acasă, îmi cere ea ajutorul. Le aduc mâine!

======================

Serbarea de Crăciun s-a lăsat cu bal mascat. Deiu şi Eva sunt piraţi. De fapt sunt Jack Sparrow amândoi. Deiu are o cămaşă roşie rămasă de pe vremea când lua lecţii de dans, batic la ochi şi pistol argintiu. Ell are pălărie de pirat şi săculeţ de comori. Se dansează perechi-perechi. Cei doi dansează şi discută aprins. Deiu are un zâmbet şăgalnic, Ella e serioasă.

- Schimbăm partenerii, le spune doamna.

Ella îl apucă pe Deiu de mâini şi-i spune:

- Noi nu, Deiule, noi nu!

=======================

De când cu şahul purtăm în ghiozdane două seturi magnetice, micuţe. După ore colegii se strâng ciorchine în faţa tablelor de metal. Ella e entuziasmată. Apucă tabla şi o întoarce invers. O strigă pe doamna:

- Uitaţi, doamna, nu cad piesele! E o minune!!!

=======================

Azi a început şcoala. Ella ne-a văzut încă de pe stradă. A pornit în goană, cu bunica după ea. Doamna ne-a întâmpinat în clasă fericită. I-a scos pe cei doi şahişti în faţa clasei. Toţi colegii s-au ridicat în picioare şi au aplaudat.

=======================

Însă Deiu a primit şi o veste demoralizatoare.

- Mami, la sfârşitul anului Ella pleacă în Marea Britanică. Pentru totdeauna...

Întristată de veste mami nu i-a mai dat piciului informaţii suplimentare despre mări şi oceane. Ella pleacă. Deiu nu pare prea afecat. Sau nu vrea să pară...

Eh, ale tinereţii valuri...

... Jamendo moments ...

2011-04-27T04:23:00.001-07:00

De când am descoperit Jamendo.org am plonjat într-o lume a sunetelor cum nici nu visasem. Jamedo.org este un site de unde poţi downloada şi redistribui gratuit muzică de toate genurile şi gusturile. Artişti necunoscuţi, unii doar cu un simplu computer. În realitate muzică neîngrădită de chingile comercialului.

Voi dedica măcar o postare pe săptămână unei piese de suflet găsită pe Jamendo. O reeditare a Muzicii de noapte bună de pe vechiul Elephants Dream.

Regele pescar

2011-04-27T03:55:00.000-07:00

"Nothing eases the pain like a human touch."

(Robert James Fischer)

La 8 ani avem deja un idol. Incontestabil regele neîncoronat al şahului: Robert (Bobby) Fischer. Un om cu o ascensiune spectaculoasă, care a reuşit să întrerupă supremaţia şahului sovietic, într-o vreme în care Războiul Rece se purta şi pe tablă.

Din 1948 aproape nimic nu ne-a mai stat în cale - îşi aminteşte Vasile Ernu în cartea sa Născut în URSS. Botvenik, Smîslo, Tali, Petrosean, Spaski, Karpov şi Kasparov - toţi sunt produsul nostru sovietic. Prin urmare, dragii mei, tabla de şah nu minte, iar dacă ni se reproşa că suntem prea îndobitociţi de atâta ideologie, vă asigur că nu era chiar aşa. Calul ştia direcţia, nebunul n-o lua razna niciodată şi orice copil ştia că piesa cea mai importantă este pionul. O spusese un mare şahist şi culmea era că şi corespundea perfect cu orientarea noastră politică.
Recunoaştem, am pierdut între anii 72 şi 75 supremaţia în faţa lui Fischer. Dar el era o minte. Ne-am supărat, dar l-am respectat. Eram convinşi că reprezintă proletariatul american, şi nu burghezia decadentă. Prea le mişca în marele stil sovietic.

===============================

Desigur, respectul şi admiraţia purtată nu l-au împiedicat pe Bobby să moară singur, uitat. La serviciul religios n-au participat decât şapte persoane...

Dar astea sunt amănunte care nu trebuiesc spuse acum. Deocamdată Regele trebuie lăsat să strălucească. Pentru a putea continua.

Campionatele Naţionale de Şah (8 anişori) - fete

2011-04-26T02:21:00.000-07:00

Gata, am trecut la fete. Cu Deea. E super. Sunt numai mămici. E foarte plăcut. Arbitrul seamănă cu un bunicuţ din poveste.

- Fetelor, mergem încet, nu ne grăbim. Mutăm cu atenţie. Haideţi, negrul apasă pe ceas!

(...)

Fetele sunt ordonate, în rochiţe cu volănaşe, în papucei. Unele au ursuleţi de pluş pe masă. Toate au sticle cu apă. Modul în care beau apă e diferit de cel al băieţilor. Nu se grăbesc, desfac căpăcelul cu atenţie, gustă cu economie, înşurubează capacul şi-şi aşează sticluţa fix în acelaşi loc.

(...)

L. e micuţă şi răsfăţată. Propune remiză tuturor.

- Vrei să facem remiză? Hai să face remiză.
- E tare enervantă, îmi zice Deea.

(...)

L. a devenit mascota campionatului. Iese din sală cu o făţucă bucuroasă:
- Facem remiză!
Peste câteva minute iese supărată:
- Mi-a dat maaat!
Toată lumea râde şi o mănâncă din ochi.

(...)

Astăzi Deea a întâlnit-o pe L. în parc. L. e entuziasmată, o ia pe Deea în braţe şi o ridică în sus. Ce contează că Deea e de două ori cât ea.

- Ce părere ai de L.? o întreb după ce ajungem la hotel.
- E simpatică, îmi răspunde.

(...)

Deea e cam paralelă cu şahul. Joacă excelent, însă şahul o cam plictiseşte. Îl face doar de gura noastră şi pentru că rezultatele ei la învăţătură s-au îmbunătăţit fulgerător de când şi-a educat atenţia.

Azi e plictisită.
- Am să încerc matul prostului, spune ea.
Matul prostului e un fel de scamatorie şahistă, un amuzament pe care să-l faci prietenilor.
- Să nu te prind, îi spun, deşi ştiu cât e de încăpăţânată.
- Ba am să-l încerc.

Evident că nu i-a mers. Întâmplător adversara urma să iasă pe locul doi în campionat.

- Bravo, fată, o admonestez eu, tu eşti în stare să-i faci matul prostului şi lui Gari Kasparov!
Deea dă din umeri.
- Mâine am să câştig, îmi spune.
Şi câştigă. Nu una, ci trei partide.

(...)

Politica îşi face simţită prezenţa şi în campionatele de şah. La fete jumatate din table sunt cu totul speciale. Pătrăţelele negre sunt de fapt portocalii şi inscripţionate cu sigla PDL-ului.

- Închipuie-ţi că e Băsescu pe tablă, o sfătuiesc pe Deea.

Deea îşi imaginează ceva în genul unei muşte pe care trebuie s-o strivească cu pliciul.

(...)

Deiu vine şi el la fete. E mândru ca un cocoş.

- Ce faci tu pe-aici? îl întreabă arbitrul. Tu nu eşti fată!
- A venit la surioarea lui, îl lămureşte mami.

Deiu priveste sala de fete cu superioritate, mustăcind un zâmbet.

- Le bat pe toate, şopteşte el amuzat.

(...)

Intru în sală pentru ultimele retuşuri şi ţin un discurs moralizator fetiţei mele, vizibil plictisită de acest campionat lung.

- Să faci o partidă frumoasă. Să arătăm noi băieţilor de ce suntem în stare. Fetele joacă mai bine decât băieţii. Băieţii sunt îngâmfaţi şi neatenţi.

Brusc îmi dau seama că tot rândul de pitice mă priveşte cu atenţie. Nu mai pot da înapoi.

- Haideţi, concentrare! Noi suntem fete, suntem mai bune ca băieţii.

Toate au tras aer în piept. Le-am îmbărbătat pe toate.
- Toţi părinţii afară, mă salvează arbitrul.

(...)

Ultimele zile sunt relaxate: şah, drumeţii şi bălăceli în piscina hotelului. Piscină cu apă termală, fierbinte. Un deliciu. Deiu şi Deea sunt la jumatatea clasamentului. Foarte bine pentru un prim concurs.

(...)

O umbră ne întunecă orizontul: Federaţia a decis că pentru băieţi 8 ani se vor introduce calificări. Pentru fete nu. Fetele sunt 100 cu totul, băieţii 400.

Cine va veni cu o cupă la anul?

Campionatele Naţionale de Şah (8 anişori) - băieţi

2011-04-26T01:31:00.000-07:00

Cum s-au făcut mari, prientenii noştrii Deiu şi Deia s-au gândit că ar fi timpul pentru un campionat naţional. Aşa că şi-au încărcat piesele, tablele, cronometrele şi au pornit cu mami şi tati spre frumoasa staţiune Căciulata, unde au avut loc Campionatele Naţionale de Şah. Băieţi şi fete. Vom face o incursiune în ambele tabere, să vedem cum merg lucrurile.

PROBE:
1. Campionatul naţional de şah clasic (18o min)
2. Campionatul naţional de şah rapid (3o min)
3. Campionatul naţional de şah fulger (10 min)
4. Campionatul naţional de diagrame

BĂIEŢI

La băieţi totul e oficial. Arbitrul e impozant, serios, deşi uneori nu se poate abţine să nu furişeze câte un zâmbet spre căpşoarele tunse scurt sau chiar zulufate.

-Luaţi-vă ceasurile! La ce masă joci? Te-ai uitat pe tabel? Hai ca începem.

(...)

-Nu aveţi voie cu sticle de apă pe masă! Le puneţi sub scaun.
Iniţial nu mi-am dat seama de unde această recomandare fără drept de apel, mai ales ca din informaţiile mele fetele au voie cu sticle de apă pe masă. Mai tarziu mi-am dat seama că la băieţi orice sticlă de apă e un potenţial lac.

Băieţii nu-s ca fetele.

(...)

Arbitrul e tare supărat. Scoate în faţa sălii un băieţel micuţ, slab.
- Ia spune tu tuturor ce gest nesportiv ai făcut!
Micuţul îşi adună puterile şi emite un piuit slab:
- I-am dat lui E.G. cu sticla de apă în cap...
Probabil credea că îi poate anihila planurile.

(...)

Deiu joacă cu un pici cu un tricou galben, purtând însemnele unui club din provincie. Îl încurajez şi ies din sală. De curiozitate mă uit pe listă, să văd cine e adversarul. Descoperirea îmi face rău: tipul a fost campion. Şi noi facem şah doar de 5 luni.
După partidă, copilaşul îl caută pe Deiu şi îi strânge mâna:
- Ai jucat foarte bine. A jucat bine, se întoarce spre noi. A avut o situaţie de mat.
Îi privesc pe băieţel cu atenţie. Nici o urmă de minciună sau îngâmfare în ochii săi. Oamenii cu adevărat valoroşi sunt modeşti şi ştiu să dăruiască.

(...)

Mai trec două zile. Deiu are azi meciul vieţii lui. Mă rog, al vieţii lui de până acum. Adversarul ţine să-l întâlnească la tot pasul şi să ţopăie în jurul lui. Deiu e tare speriat. Intră în sală timorat, alb la faţă, cu atenţia redusă la jumătate. În plus joacă cu negrele, însemnând un handicap în plus.

Adversarul îl măcelăreşte fără milă: pioni, nebuni, cai. Avansează cu toate piesele în jumătatea lui, hotărât să-i ştranguleze regele. Pe la jumătatea partidei iese din sală un coleg.

- Ce-ai făcut? îl întreb.
- Am pierdut, îmi spune, trist.
- Lasă, îl încurajez eu, câştigi mâine. Deiu ce face?
- N-are nici o şansă. A mai rămas doar cu regele şi turele, dar când am ieşit tocmai pierduse una.

Adevărul e ca n-aveam mari pretenţii. Ştiam că adversarul e bun. Mai târziu am aflat toată povestea.

Cu ultimele puteri Deiu a observat că adversarul îşi îndepărtase piesele de regele propriu, plecând cu toată armata spre jumătatea lui de teren. Regele alb aştepta liniştit în spatele scutului de pioni (a2, b2, c2), pe câmpul b1. Linia 1 era însă liberă, fără alte piese în afară de rege.

Adversarul îi propune un schimb de ture pe câmpul h8 (tura pe care colegul său îmi spusese că tocmai o pierduse). Oponentul îi va lua tura din h8 cu tura sa, dar Deiu va lua tura albă cu a doua tură aflată la d8.

Acum au amândoi o singura tură, totuşi Deiu are un avantaj pe care adversarul l-a scăpat: controlează toată coloana h. Penultima mişcare e turnul de la h8 la h1 - şah! Regele alb nu poate ieşi din spatele scutului de pioni. Singura soluţie e interpunerea unui cal la d1, care să oprească şahul. Deiu capturează calul cu turnul. Nici o piesă care să elimine turnul. Regele intră în mat.

O mobilizare spectaculoasă, o lecţie că în şah nimic nu e pierdut. Favoritul cursei a pierdut exemplar. A pierdut aflându-se în avantaj cert, cu o grămadă de piese pe tablă. Deiu devine un fel de vedetă. Noroc că nu-i pasă. Noi îl răsplătim cu un set mare de Lego. Suntem prea transfiguraţi ca să mai gândim dacă e bine sau nu.

(...)

Deiu e bun de privit. Adversarii s-au învăţat cu stilul lui de a juca. Pare complet aerian. Pe faţă nu i se citeşte nici o emoţie. Nu se agită, nu se bucură, nu se întristează. Doar nouă ni se mai destăinuie din când în când:

- Am pierdut...
- Nu-i nimic, câştigi data viitoare.

Dar să nu credeţi că Deiu nu e lacom. Astăzi adversarul mai are doar regele, Deiu o damă şi vreo trei pioni. Pe unul îl escortează spre câmpul de transformare. Vrea să joace cu două dame. Regele advers înaintează şi el spre pionul buclucaş, cu gând să-l captureze. Prea târziu însă, pionul a ajuns la transformare. Deiu pune pe tablă un turn răsturnat, cu rol de damă. Surpriza e de proporţii: prins între două dame regele nu mai poate muta. E pat. În loc să câştige Deiu şi-a cadorisit adversarul cu jumătate de punct. Mai târziu am încercat să vedem ce ar fi trebuit să pună în locul damei. Cu turn sau nebun ar fi fost aceeaşi situaţie. Câştigător iese calul. Numai că Deiu s-a lăcomit. Şi a păţit-o. Oricum, a pierdut spectaculos. La el totul e spectaculos.

(...)

Spre jumătatea concursului pasiunile se înteţesc. Cum la băieţi sunt mai mult tătici atmosfera devine apăsătoare. Aproape că nici nu mai ştii dacă cei mici au 8 ani sau tăticii lor.

Am să vorbesc cu soţia şi am să-mi cer transferul la fete.

Şah mat (I)

2011-04-25T09:14:00.001-07:00

Şahul (şah mat) reprezintă un străvechi joc persan în care două armate miniaturale se înfruntă pe o tablă cu împărţită în 64 de pătrate. Traducerea sintagmei înseamnă moartea (mat) regelui (şah), înglobând şi scopul jocului, acela de a captura cea mai importantă piesă a adversarului: regele.

Acesta este înconjurat de miniştrii săi - care în română s-au transformat în nebunii curţii, în timp ce în engleză fac parte din cler (episcopii) - cavalerii (sau caii) şi carele de luptă (sau turnurile). Soldaţii de rând (pionii) acoperă merg în primele rânduri, şi pentru şahul modern prezintă o împortanţă maximă.

Mişcările pieselor nu sunt complicate - presupun că le cunoaşteţi deja - însă tabla are o împărţire secretă, pe care şahiştii profesionişti o cunosc foarte bine.

Pătratele tablei de şah poartă numele de câmpuri şi sunt identificate prin litere şi cifre. Coloanele sunt etichetate cu literele de la a la h în timp ce liniile cu cifrele 1-8. Aşezarea corectă a tablei presupune ca fiecare jucător să aibă în dreapta sa un câmp alb. Piesele albe se asează pe liniile 1 şi 2, iar cele negre pe liniile 7 şi 8. Dama (şi nu regina) se aşează întotdeauna pe coloana d, iar regele pe e.

Cele mai importante câmpuri ale tablei de şah sunt cele centrale: d4-e4 şi d5-e5. Acestea sunt numite centrul mic. Graniţa imaginară dintre liniile 4 şi 5 delimitează hotarul celor două armate. Centrul mic este înconjurat de o ramă de câmpuri (un pătrat imaginar având colţurile în c3, f3, f6 şi c6) denumită centrul mare. Coloanele d şi e se numesc coloane centrale.

Coloanele a, b, c şi f, g, h poartă denumirea de flancul damei şi respectiv flancul regelui.

La început piesele sunt aşezate în castelul lor, după tipicul unei curţi regale. Însă pentru a purta un război e nevoie ca ele să fie dezvoltate, adică să fie mutate după un anumit tipic specific luptei. Fiecare armată caută să blocheze şi să controleze centrul, pentru ca apoi să-şi adăpostească regele (singura mutare dublă cunoscută în şah, numită şi rocadă) şi să pornească un atac pe unul din flancuri.

De regulă se scot în centru pionii de pe coloanele centrale. Cea mai răspândită mutare este e4-e5, constituind un atac al centrului. Caii se scot imediat după pioni şi se aşează pe câmpurile care apără pionii. Strategia este de a ocupa centrul pentru a incomoda adversarul şi a-l obliga să se retragă în terenul său.

După pioni se dezvoltă nebunii spre centru, se face rocada - încapsulând regele între tură pionii f1, g1 şi h1 -, şi se scoate dama pe linia 2 lăsând turele să se apere între ele. Atenţie: piesele grele ca dama si turnurile nu stau bine în centru şi nici pe flancuri. Acestea - inclusiv regele - vor intra în joc mult mai târziu.

Această operaţiune de punere în dispozitiv a armatei poartă numele de deschidere. Există un număr impresionant de deschideri. Unele sunt de atac (deschiderea Bird, deschiderea nebunului, indiana regelui) altele de apărare (siciliana, Ufimţev). Fiecare vine cu sute de variante, pe care şahiştii le studiază în zeci de ani.

După deschidere începe jocul de mijloc, lupta propriu-zisă şi în final capturarea regelui sau poziţiile de mat. Ca strategii de luptă depăşirea graniţei împărăţiei adverse, menţinerea centrului şi gonirea adversarului pe flancuri sunt principalele scheme ale jocului de şah.

Notaţia

Fiecare piesă (cu excepţia pionilor) poartă ca indicativ o majusculă (T=turn, C=cal, N=nebun, R=rege, D=damă), urmată de litera care numeşte câmpul şi de cifra aferentă. Cd6 semnifică cal la d6.

Iată un exemplu de dezvoltare numit deschiderea spaniolă:

1. e4-e5 (mişcările alternează alb-negru)
2. Cf3-Cc6
3. Nb5-d6
4. c3-Nd7
5. d4-Cf6
6. Cdb2 (Calul din d la b2) - Ne7
7. 0-0 (albul face rocada)

Piesele

Piesele de şah pot avea următoarele valori: dama are valoare 10, tura 5, nebunul 3,5, calul 3 iar pionul 1. Însă aceste valori nu sunt fixe, ci pot fluctua pe parcursul partidei în funcţie de capacitatea piesei de a muta. Când o piesă este blocată fie de piesele adversarului, fie de cele proprii, valoarea ei devine 0. Piesele aflate la centru se pot mişca pe mai multe câmpuri. Înghesuite pe flancuri sau la colţul tablei câmpurile pe care pot muta se limitează dramatic.

Tempo

O greşeală comună a începătorului este de a muta de două ori cu aceeaşi piesă (uneori şi de 5 ori). Astfel o piesă poate ataca fără susţinerea altei piese, primeşte însă un atac din partea adversarului şi este obligată să se retragă într-o poziţie mai puţin avantajoasă. Când obligăm pe cineva să se retragă cu o piesă spunem că am făcut o mutare de tempo, mai precis adversarul a pierdut o mutare în favoarea noastră. Mutarea de retragere a fost inutilă. De aceea este bine să gândim de zece ori înainte de a efectua o mutare, şi în general să ne folosim mintea şi nu mâinile.

Pionii

Pionii se aseamănă foarte mult cu furncile. Singuri nu pot face nimic, împreună însă pot deveni distrugători. Ei trebuiesc îmbinaţi în formaţii. Cea mai cunoscută este falanga - oarecum asemănătoare cu falangele din armatele romane - însemnând doi pioni umăr la umăr, pe aceeaşi linie. Cea mai puternică este falanga centrală (d4,e4 şi d5,e5). În general falanga adversarului trebuie distrusă, în timp ce a noastră trebuie apărată.

O altă formaţie puternică e lanţul de pioni, însemnând pioni mutaţi în scară, care se apără pe diagonală (exemplu de lanţ pentru alb: b3, c3, d4).

Uneori, când capturăm un pion advers, ne putem trezi cu doi pioni proprii, aflaţi unul în faţa celuilalt, pe aceeaşi coloana. Această formaţie - numită şi pioni dublaţi - reprezintă un mare dezavantaj. Deoarece pionul din spate nu mai poate muta (valoarea lui devine 0) se consideră că jucăm cu un pion în minus. De aceea trebuie să acordăm mare atenţie la ceea ce şahiştii numesc foamea de piese. Dacă ne lăcomim fără vreun plan ajungem să eliberăm cât mai multe câmpuri, adevărate porţi de atac pentru adversar. E bine să ne amintim că scopul jocului este capturarea regelui advers. Eliminarea pieselor inamice e doar o strategie, nu un scop în sine.

Scutul de pioni

Scutul de pioni reprezintă o formaţie de trei pioni aflaţi pe coloanele f, g şi h (linia 1 pentru alb şi 7 pentru negru) care protejează regele. Scutul trebuie păstrat cât mai mult, însă spre sfârşitul partidei, când tabla se goleşte, scutul poate fi demontat pentru a aduce şi regele în luptă spre centrul tablei.

Pionul candidat

Pionul care ajunge la capătul unei coloane poate fi transformat în orice altă piesă. De obicei şahiştii aleg dama, însă acest lucru nu este obligatoriu. Cum sunt opt pioni (presupunând că ajung toţi) se poate juca cu încă opt dame, opt cai, opt nebuni sau opt ture. Atenţie însă: au existat cazuri când tranformând prin recuperarea damei regele advers a intrat în imposibilitatea de a muta (situaţie de pat). Cel care s-a lăcomit reintroducând în joc dama s-a vazut silit ca în locul victoriei să cedeze adversarului jumătate de punct.

Coloane deschise

Coloanele deschise sunt coloane care nu includ pioni proprii. Aceste coloane sunt preferate de ture, care pot pătrunde cu uşurinţă pe liniile 1 sau 8, unde se află regii. Uneori este preferabil să-ţi sacrifici un pion pentru a-ţi asigura o coloană deschisă.

Un exemplu clasic de mat este matul pe canal. Regele alb se află cantonat la g1, iar în faţa lui se află scutul de pioni (f2, g2, h2). Linia 1 e liberă cu excepţia regelui; negrul prinde coloana a deschisă, vine cu o tură la a1 şi regele capătă un mat spectaculos. În general e bine ca spre sfârşitul jocului să fisurăm puţin scutul de pioni (un pion la g3 e suficient) pentru ca regele să aibă pe unde se strecura.

Matul

Reprezintă o formă de şah din care regele nu mai poate muta, fie că este blocat, fie că întră în şah de la alte piese. Matul asigură victoria partidei. Strategia este de a înghesui regele în colţ, unde are mai puţine opţiuni de deplasare. Dealtfel cel aflat în pericol de mat va scoate regele cât mai în centru, de unde poate fugi în mai multe direcţii. Cel care îl hăituieşte poate bloca anumite coloane cu turele şi îl poate ataca cu dama, calul sau nebunul.

Patul

Reprezintă o situaţie în care regele advers sau propriu rămâne blocat pe câmpul pe care se află fără să fie în şah. Patul aduce ambilor jucători câte o jumătate de punct. A nu se confunda cu remiza, unde scorul rămâne 0-0.

Remiza

Doi regi pe tablă, doi regi şi un cal, doi regi şi doi nebuni de aceeaşi culoare sunt situaţii de remiză.

Punct si de la capat

2009-07-07T16:17:00.001-07:00

Aici se termina The Elephants Dream, blogul deschis in urma cu trei ani pe Yahoo 360. Dupa cum probabil stiti, Yahoo 360 urmeaza sa se inchida la 31 iulie.

Pentru mine au fost trei ani de foc, cu bune si rele, povestiti parca dintr-o suflare.

Desigur, il voi continua.

Punct.

Si de la capat...

Jocul de-a petele

2009-07-07T16:15:00.001-07:00

Anul trecut mi-am petrecut cateva saptamani sa-mi renovez complet atelierul, si anume refacut tencuiala, zugravit si mobilat. Micutul meu atelier se afla in casa parinteasca, intr-un turn foarte inalt, unde ajungi pe o scara in spirala. Foarte romantic. E atat de mic incat ajung usor de la un perete la altul, lucru foarte comod, caci imi pastrez toate ustensilele de desenat agatate de pereti, pe panouri de lemn.

Anul acesta a venit randul unui meserias sa mestereasca tabla de pe acoperis. Cum s-au nimerit cateva zile zdravene de ploi omul si-a intrerut lucrarea, ocazie cu care apa a intrat in pod si din pod a desenat pe tavanul atelierului meu niste pete dizgratioase. Caldura le-a uscat, dar au ramas tintuite, amintindu-mi permanent ca anul trecut zugravisem.

Astazi, privind cu regret tavanul, mi-a venit o idee super. Va mai amintiti probabil jocul cu norii, acela de a privi cerul si de a trasa contururi fantastice, de la catei la pesti sau vapoare. Cum petele mele semanau cu niste nori - si norii semanau cu orice - am pus mana pe pensula si culori si mi-am imaginat un adevarat bestiar, ceva in genul Yellow Submarine.

Rezultatul a fost multumitor. Cel putin am scapat de pete.

Back to work

2009-07-07T16:12:00.000-07:00

Sfarsitul unei saptamani (oarecum) perfecte s-a consumat la tara, unde am dat cu sapa impreuna cu picii, am batut in cuie gardul de la pui si am salvat o rata din ghearele lui Deiu, hotarat sa o pedepseasca pentru ca n-a mancat toate boabele. Sa o pedepseasca folosind un retevei. Rata s-a ascuns dupa un cuibar si a facut pe moarta. Atat de bine incat noi am si crezut-o. Noroc ca a macanit cand am impus-o cu degetul. Si Deiu a macanit atunci cand l-am certat.

(...)
Noapta asta sunt absolut singur, deoarece sotioara mea se afla la spital, unde face de garda. Meserie frumoasa, dar cu garzile e cam nasol. Eu unul sunt singur si liber, asa ca imi permit tot soiul de alimente interzise: paste cu sos si o sticla mare de Cola. Cola este bautura cu care primaria unui oras american a sters urmele unui accident rutier. Totusi sa nu credeti ca stau degeba: desenez de zor si mai trag cu ochiul la cate un film. Si meseria mea e frumoasa. Cand nu alerg dupa bunii mei clienti stau la pupitru si lucrez, timp in care pot conversa folosind handsfree-ul, pot asculta piese de teatru sau talk show-uri, si cu oarecare efort mai pot urmari cate un film.

(...)
Totul e bine cand se termina. Cu bine. Si s-a terminat. Fug dupa inca doi litri de Cola :)

(Martie 23, 2008)

Viata la tara

2009-07-07T16:10:00.001-07:00

Toti avem amintiri placute confectionate la tara, cu bunicii. Ei bine, picii tocmai si le formeaza.

Animalul din fotografii se numeste Bilica. De la Bila. Este cunoscut drept cel mai feroce caine din sat, in ciuda aspectului sau pacifist. De fapt tocmai infatisarea de caine cumsecade ii foloseste ca arma secreta; asteapta sa te apropii suficient, cat sa-si infiga maxilarele in cracul pantalonului.

Ei bine, acest luptator feroce, aparator brav al gospodariei, devine mielusel atunci cand e inconjurat de micii lui stapani. L-am vazut tras de coada, de urechi, de nas, lucruri pe care nici prin vis nu m-as gandi sa i le fac si sa scap cu viata. Dupa fiecare tratament aplicat, Bilica se scutura, stranuta si continua sa topaie cu frenezie, de parca nimic nu s-ar fi intamplat. E drept ca primeste hrana din belsug: carnita, felii de paine inmuiata in ciorbita, guma de mestecat, bomboane, mere, ba chiar fructe si legume din plastic din setul "Micul bucatar". Deia il alearga prin toata curtea cu o frumoasa placinta de nisip, ornata cu pietricele si asezata intr-o craticioara de plastic.

Si iata asa alergam prin curtea bunicii, de dimineata pana seara, cu o pauza de doua ore, pentru somn. :)

(Martie 16, 2008)

Marilyn :)

2009-07-07T16:07:00.000-07:00

Nu-i sta bine?

(Martie 15, 2008)

Sa tot faci sex

2009-07-07T16:04:00.000-07:00

Pornind de la cercetatorii australieni care au descoperit modalitatea de a nu mai face copii, folosind in acest scop o telecomanda. Probabil ca telecomanda a fost testata pe canguri, si urmeaza sa fie folosita pe oameni in scurt timp. Se stie doar ca oamenii si cangurii au multe in comun: ambele specii sar si dau cu pumnul.

Presupun ca telecomanda australiana are un buton de ON/OFF. Drept pentru care va propun sa ne gandim la niste butoane suplimentare.

Din punctul meu de vedere barbatul e in general prea ocupat si prea grabit pentru telecomanda, asa propun ca dispozitivul sa fie conceput pentru doamne si domnisoare. Exista si numeroase avantaje.

- butonul CHANGE MAN il poate schimba pe partener in Brad Pitt, George Clooney sau alt actor in voga. Se poate face un zapping in functie de facilitatile downloadate de pe siteul producatorului.

- butonul FAKE ORGASM, foarte bun in anumite situatii.

- butonul EGO va poate gasi cele mai bune formule de felicitare (ai fost superb, ai fost colosal etc.)

- butonul PROVOKE poate induce senzatii fine asemanatoare preludiului, in cazul in care el e foarte grabit si neglijeaza anumite aspecte.

- butonul MENTAL PHONE poate declansa o convorbire telefonica prin telepatie cu cea mai buna prietena, in caz de plictiseala.

Pentru sforait se recomanda dopuri din ceara plastica.

(Martie 13, 2008)

Vertebra

2009-07-07T16:02:00.000-07:00

Se pare ca anii lungi - dar frumosi - pe care i-am petrecut aplecati asupra plansetei de desen au inceptu sa se resimta. In tinerete intalnisem un medic specialist in coloane vertrebrale, oase si coaste, care - intr-un cadru intim, anume o reuniune de familie - mi-a descris un tablou sumbru, din care nu lipsea spectrul bisturiului. Drept pentru care am intrerupt orice legatura cu respectivul.

Acum cateva zile m-am tolanit in fotoliul preferat - care poarta si denumirea de 'fotoliul lui tati' - cu gand sa urmaresc o emisiune agreabila, buna pentru somn. Dezastre aviatice, pe National Geographic. M-am instalat fericit, cu un castronel de popcorn si o cutie de cola. Brusc, am simtit un junghi in spate, care m-a tintuit pe loc. Nu va ganditi la ceva teribil, vecin cu agonia, ci mai degraba un fel de ac. Mi-am schimbat pozitia si durerea a disparut. M-am mai foit de cateva ori, si din nou mi-am simtit spatelele sagetat. De data aceasta mai puternic.

Alb la fata mi-am strecurat mana inspre locul vatamat. A fost o idee foarte inspirata, pentru ca din cutele fotoliului am scos un mic avion de plastic.

(Martie 10, 2008)

Comert cu idei

2009-07-07T16:01:00.000-07:00

(...)
"Marele angrosist constantean era o matahala de om cu gatul lung si capul mic, evocand brontozaurii din era secundara.

Valceanu intra direct in subiect:

- Mi-ai scris ca te-ai gandit la mine pentru o afacere importanta.
- O afatzere grandioasa. As vrea s-o fatzem impreuna. Dumneata vinzi si "en detail", ai vad bun. M-am gandit la o afatzere cu tzeai.
- Ceai? Ce fel de ceai?
- Tzeai de Tzeylon. E mai bun chiar decat tzel chinezesc. Apoi eu am relatii mari in Gretzia, de unde putem adutze tzitritze, mastica, coniac, tigari. Stii ca gretzii sunt oameni de afatzeri. Au dat omenirii oameni mari: un Platon, un Aristotel, un Metaxas, un Papastratos.

- Care Metaxa?
- Ala cu coniacul.
- Si Papastratos?
- Ala cu tigarile.
- Dar ceilalti doi - intreba Valceanu din ce in ce mai curios - ce fel de afaceri faceau?
- Ailalti fatzeau, ca sa zic asa, un comert cu idei, dar astea n-aduc parale."

(Nicolae Dimitriu - Voiaj de nuntă)

(Martie 10, 2008)

Pupici pentru toata lumea

2009-07-07T15:56:00.000-07:00

Ne pregatim de somnica. Noapte buna.

(Martie 3, 2008)

La salina

2009-07-07T15:52:00.001-07:00

Auzind noi ca mediul salin ajuta celor cu astm - la varstele foarte mici fiind posibila chiar vindecarea - ne-am incarcat in masina, cu mic cu mare, papusi, masinuta teleghidata, copanele, rosii, ardei, apa 'milenara', hanorace etc. si am demarat in tromba spre Slanic. Nu vazusem niciodata salina, iar picii pareau incantati.

Deia a pus o multime de intrebari:

- Tati, dar sarea cum creste.
- Nu creste. Sarea e in munte. E ca un fel de piatra.
- Aha, face Deia. Si peretii sunt din sare?
- Da, si bancile, si statuile...

- Si statuile, hahaha, bate Deiu din palme, amuzat de perspectiva.

Dupa cateva minute, Deia:

- Tati, cand se inchide la slanina acolo?
-...? La SALINA, draga, face mama.
- Da, la slanina... slalina... saaaaaaaaaaalinaaaaa!!!!
- Asa!

(...)
Coboram cu un lift ingrozitor de suspect, care bate toate lifturile de bloc. E clar ca liftul se izbeste de toti peretii in timp ce ne coboara, undeva cam la 200 si ceva de metri. Privelistea e magnifica.

- Uite, face tati, totul e din sare.

Avem un teren de fotbal, unde imprumutam o minge. De toate am luat, in afara de minge. In imensitatea salinei, picii arata ca doi gandaci de Colorado, alergand in zig zag. Peste tot e picime. Avem chiar si un loc de joaca, tobogan si leganele.

Deiu arunca mingea catre un grup numeros.

- Mingea mea, face Deiu.
- Lasa, il linistesc eu, ca ti-o da fetita.

Fetita, in varsta de aprox. 14 ani, ii arunca mingea si se indreapta spre el. Incredibil! Era chiar mami! Cu noua coafura am confundat-o big time! Iar dupa silueta si marime, ce sa mai vorbim...

Ceva mai incolo, un grup de karatistii fac exercitii de zor. Doua grupe: 3-6 ani si de la 8 ani in sus, pana pe la 18. Am nimerit fix la incalzire, facuta de un ucenic tanar. Maestrul e ceva mai incolo. Un tip inalt, solid, cu parul grizonat, cu voce groasa si autoritara. Are ceafa cam lata, in rest pare ok. Acum chestiunea se complica, incep loviturile cu pumnul, cu piciorul. Picii sunt fascinati. La gradi au invatat un fel de exercitii de concentrare. N-au ajuns inca pana la caftit.

Ne uitam cu mare atentie. Dupa atata efort fizic ni se face foame. Dupa copanele si branzica picii vor mar. Sus, pe perete, prin crapaturi, se vede un praf fin de sare.

- Deiu, vrei sa vezi sare? il intreaba tati.
- Vreau, zice Deiu.

Tati il ridica. Deiu, cu degetelele sale tip penseta, culege un praf fin de sare. E foarte amuzat.

- Iaaaa, rade el.

Dupa care se linisteste. Isi presara praful de sare pe mar si continua sa manance cu pofta.

- Deiule, mananci cu sare? il intreaba tati.
- Daaa, face Deiu, foarte vesel. Deiu e amator de lucruri sucite. Orice incalca ordinea prestabilita ii face mare placere. Marul cu sare e unul din aceste lucruri.

Deia a trecut la desert. Guma de mestecat cu surprize.

- Vezi sa n-o inghiti, face tati.
- Nu, tati, ca stiu, il linistete Deia.

Dupa cateva minute:

- Tati, vreau napolitana.
- Poftim.

Deia mananca napolitana.

- Tati, vreau sa arunc guma.
- Cum? face tati. N-ai aruncat guma inainte de napolitana?
- Nu.
- ... adica ai mestecat napolitana fara sa inghiti guma?
- Da.

Fenomenal!

(...)

Ne vanzolim pe terenul de joaca pana cand se face ora de plecare. Picii sunt obositi. Vor role, patine, vor la munte, la mare, la bunica la tara etc. Pana la masina situatia se agraveaza. Plansete mocnite, 'nu'-uri guturale, de cate jumatate de minut. Dupa un sfert de ora de mers Deiu parcheaza pe dreapta, sforaind delicat.

Deia are chef de vorba:

- Salina era sa-ra-ta! Tati, vreau sa mergem si la salina de zahar. Si la salina de ciocolata! Daaa... naanananaa (canta).

Pauza.

Deia doarme ca o gainusa, in fundulet. Ajungem acasa. Game over.

(Martie 2, 2008)

Vampirism, coafor si consultatii

2009-07-07T15:50:00.001-07:00

Una din cele mai placute experiente - aproape zilnice - este colectatul picilor de la gradinita. Acolo se afla o gasca larga si vesela, care ma asteapta cu nerabdare. Una din calitatile mele incontestabile este de a insufleti obiecte, dandu-le o intrebuintare pe care in mod normal nu o au. Ar fi fals sa sustin ca mi-a venit de la celebrul "dans al painisoarelor", dar e clar ca a exercitat asupra mea o influenta de netagaduit. Bref, obisnuiesc sa colectez tot ce-mi pica in mana - de la pixuri la ceasuri - si sa le folosesc in diverse scopuri. Treaba asta mi-a adus numerosi admiratori in randul picimii, iar Deia si Deiu sunt foarte mandri. Amuzante sunt doua fetite care, atunci cand apar, isi trag scaunelele in fata mea si se aseaza ca la teatru, asteptand sa ma desfasor.

Astazi i-am convins ca un cal de plus poate fi foarte bine si o gaina, sau chiar un robot transformer. Probabil ca intr-o lume in care totul e asezat frumos, inseriat si periat, un cal-gaina e un antidot foarte bun impotriva plictiselii.

(...)

Ma conversez cu un pici care a ajuns celebru in gradi pentru faptul ca atunci cand se enerveaza, musca. Treaba a devenit un fel de vampirism, pentru ca cei muscati au invatat la randul lor sa muste. Le-am explicat foarte clar ca adultii nu musca, pentru ca le cad dintii daca fac asemenea fapta reprobabila.

- Tatal meu, a continuat piciul, a intrat intr-un magazin unde s-a suparat si a muscat pe toata lumea si i-au cazut dintii.

Evenimentul a fost semnalat cu o vorbire grabita, punctata cu pauze de respiratie. Am ramas miscat de drama tatalui muscator, dar l-am reasigurat pe pici ca adultii in general nu musca.

Desi nu e cu totul neadevarat. Exista si momente in care musca... In fine...

====================================================

Mami a facut imprudenta de a se vopsi singura, si pe urma de a face o excursie la coafeza. Vopsitul a fost un impuls. Ca sa nu mai fie blonda. Evident ca doamna coafeza s-a ofuscat, drept pentru care a tuns-o (sau a coafat-o) conform preferintelor proprii, fara sa-i ofere nici un indiciu asupra finalului. Si - conform principiului ce se ia nu se mai poate pune - mami a ramas coafata ca mai sus. Chestia asta i-a provocat depresie si lacrimi, dupa cum se vede si in poza, unde e plansa si ciufulita. Noroc ca a venit tati acasa si i-a spus ca arata foarte bine. Chiar foarte bine.

====================================================

Acum o saptamana, mami a fost contactata - pe linie medicala - de catre un fost... prieten. Un... ex. :) Un tip pe care ulterior l-am cunoscut, si care mi s-a, in esenta, foarte de treaba. Si - evident - de trei ori mai aratos ca subsemnatul. Fusese dragoste la prima vedere, insa omul avea un defect capital: ii placeau femeile. Rau de tot. Evident, nu era ceva serios. Prietena conta intotdeauna, restul erau... tentatii. Trecatoare. Trecatoare si multe.

Bref, omul nostru s-a prezentat pentru nu stiu ce ruda, cu un buchet mare de flori. Eu eram foarte calm, poate un pic mai vesel si mai vioi ca de obicei. La ora la care stiam ca urma sa iasa din tura i-am telefonat. Asa... sa vad ce mai face... :)

Evident ca seara am fost pupat intens si mangaiat pe par ca un copil nestiutor.

- Si mai vine?
- Nu, nu mai vine.

A ras.

De ce a ras? Era o intrebare cat se poate de serioasa.

(Martie 1, 2008)

Absurd, moncher!

2009-07-07T15:47:00.000-07:00

Absurd livresc

Directorul, adresandu-se sefului de serviciu:
- V-am chemat sa va atrag atentia ca in serviciul dumneavoastra lucrarile intarzie. Saptamana trecuta mi-ati tinut o lucrare trei zile, acum doua saptamani ati tinut alta lucrare cinci zile. Nu sunteti de loc operativ!

- Recunosc, domnule director, ca unele lucrari intarzie, dar principalul e ca lucrurile merg, nu stau pe loc, cum spunea nemuritorul Gambetta: "E pur si muove".

(...)

Peste o saptamana, directorul il chema iarasi:

- Domnule sef, ce se intampla in serviciul dumitale? Ce au de impartit intre ei functionarii? Ionescu-Calafat a facut o reclamatie contra lui Popescu-Breaza. Popescu-Breaza contra lui Niculescu Vasile. De ce se mananca intre ei?

- Ce sa le fac, domnule director? Nu stiti ce spunea Machiavelli? "Homo, homini lupus".

Directorul:

- Uite ce e, domnule sef de serviciu. Sa ne intelegem: "E pur si muove" n-a spus-o Gambetta, ci Galileu, si "Homo, homini lupus" n-a spus-o Machiavelli, ci Hobbes. Mai informeaza-te si dumneata!

- Ma iertati, domnule director, dar eu sunt atat de ocupat cu serviciul ca nu mai am timp sa citesc si gazetele!

===========================

Absurd cromatic

La ultima lui expozitie de pictura moderna, prietenul meu pictorul expunea, printre altele, un tablou de dimensiuni respectabile, intitulat "univers cromatic".

Era o ingramadire de pete, de culori stridente, verzi, portocalii, violete, labastre si de marimi diferite.

- Ce te-a inspirat, draga, sa pictezi acest univers de vopsele? l-am intrebat.
- Foamea, amice.
- Bine, te inteleg ca in ultima instanta te-ai gandit la un rezultat material. Am vazut ca-i fixasesi chiar un pret respectabil.
- Nu in ultima instanta, ci in prima. Afla ca pictura mea isi trage inspiratia de la un magazin alimentar.
- Tot nu pricep.
- Sa te lamuresc: in dimineata cand am pictat tabloul imi era o foame de lup. Am mers la magazinul cu mezeluri de peste drum de atelier si am cumparat niste toba.

Venind in atelier, am pus-o pe o farfurie, pe o masuta din fata sevaletului si deodata mi-a venit o inspiratie: sa pictez "o toba" cu multe culori. Si gata tabloul!
- Si apoi, ti-ai mancat desigur inspiratia?
- Da, cu mustar, a fost delicioasa!
- Si acum din ce te mai insipiri?
- Dintr-un salam italian !!!

==============================

Absurd cazon

Intrand in cabinetul sau de comandant al regimentului de cavalerie - proaspat zugravit - colonelul examina mobilierul si inceput a citi inventarul camerei, inramat si asezat sub geam.

- Planton! striga el.
- Orodonati! raspunse soldatul de la usa.
- Cheama-l imediat pe plutonierul major Isprava.

Peste cateva minute, plutonierul, lipind calcaiele:

- Sa traiti! La ordinele dumneavoastra, domnule colonel.
- Dumneata ai intocmit inventarul camerei?
- Eu, sa traiti!
- Ia citeste!

Isprava incepu sa citeasca: un birou stejar masiv, un scaun sculptat idem, una casa germana de bani, doua fotolii de piele lux, una pereche perdele bleu, un taburet idem, un soldat planton.

- De ce bagasi, ma, plantonul in inventar?
- Pai, nu e nemiscat la cabinetul dumneavoastra, domnule colonel, ziua si noaptea? Asa mi-a spus si domnul maior Lapovita, sa trec in inventar tot ce e nemiscat.
- Scoate plantonul din inventar, striga colonelul. Ce, e mobila? Nu-l vezi ca misca?

Iesind din cabinet impreuna cu plantonul, Isprava il apostrofa:

- De ce miscasi, ma, trasnite-ar sfantul?!

(Nicolae Dimitriu - Voiaj de nunta)

(Februarie 18, 2008)

Doi sefi de stat (la o bere)...

2009-07-07T15:45:00.001-07:00

Probabil ca ii cunoasteti pe cei doi domni. Caricatura imi apartine deocamdata, dar in curand va deveni proprietatea unui anumit ziar (daca spun ca i-am uitat numele ma credeti?).

"Sa ne mai faci! mi-au spus ei, entuziasmati. Ne intelegem bine. Deocamdata, cat n-am atins partea financiara...

(Februrarie 15, 2008)

Un desert foarte bun

2009-07-07T15:42:00.000-07:00

In weekend sotia mea a facut prajitura. Deserturile nu sunt punctul ei forte, dar inarmata cu foarte multa hotarare a reusit ceva foarte bun. Toti trei ne-am ospatat din plin, unii cu inarmati cu lingurite, altii inarmati cu degetele.

- Foarte buna placinta, am laudat-o eu.

Sotia s-a simtit ofensata:

- Nu e placinta, draga, e cremshnit!

- Aha, am facut eu. Cremshnit. Foarte bun.

Am intins farfuria:

- Mai vreau o bucata de placinta.

...

Deiu se apropie de mine cu o foaie de hartie si cu un creion in mana.

- Tati, am facut o cifla. Uite!

Nu era chiar o "cifla, dar era pe aproape. Era o "litela".

- Foarte frumos, zic eu.

- Ce cifla este?

- E cifla E, il informez eu.

- Da, numai ca piciorusele se deseneaza inspre dreapta, face mami.

(Februrarie 11, 2008)

Sinbad Marianrul

2009-07-07T15:39:00.001-07:00

Oare ce desene animate mai vedeam cand eram mic? Amicul YouTube ma ajuta intotdeauna la nevoie, asa ca mi-am amintit in cateva episoade - unele in japoneza, altele in ivrit - de aventurile micutului Sinbad Marinarul.
TVR 1 ne servea cate un episod pe seara, pe la sapte si jumatate. Il urmaream cu sufletul la gura. Ma enervam foarte tare pe bietul televizor, care isi pornea mai intai sunetul, si pret de un minut incercam sa-mi imaginez ce se intampla pe ecran. Lipseau si culorile, dar nu pot spune ca nu le intuiam.

Sinbad calatorea alaturi de prietenii sai: o pasare de culori inchisa (parca Sheila), Ali Baba - printul hotilor - si un batranel simpatic, al carui nume nu mi-l mai amintesc. Din cand in cand aparea Hasan, un pici mucos, si temuta vrajitoare, un fel de bunicuta grasuna, cu dinti rari si privire demonica.

Va las sa va amintit si coloana sonora, pe care o fredonam de zor direct in japoneza. Sindooobadooo... !!!! Ceva de genul acesta...

Kinder Surprise

2009-07-07T15:37:00.000-07:00

Unul din deliciile vietii de copil, pe care le aveam in acele timpuri aproape uitate, erau ousoarele de ciocolata Kinder Surpise.

La fel ca Pifurile, Rahanele, ciocolata Toblerone şi jocurile de Lego, aceste produse intrau in tara prin cai diverse, si in circulau vreme indelungata prin schimburi in natura, reciproc avantajoase sau mai putin.

Avem un prieten ai carui parinti reusisera sa emigreze in Germania Federala, prin mijloace probabil mai putin ortodoxe. Pustiul primea tone de Lego, carticele cu benzi desenate - de la albinuta Maya la japonezarii cu Goldrake.

Devenise atractia cartierului, dar din pacate eu si fratele meu nu ne numaram printre prietenii cei mai apropiati. Asa ca in scurtele noastre intalniri reusisem sa targuiesc cateva surpize Kinder contra unor Pifuri mai jerpelite, de care ma puteam dispensa.

Cunoscand pasiunea pentru colectiile Kinder, un unchi, care batea cu tirul intreaga Europa, a adus - el stie de unde - o cantintate impresionata de oua de ciocolata, gata ambalate in cutii invelite frumos in tipla.

Nu le cunosc numarul, caci mama le-a dosit in camara - in spatele unui zid de borcane cu muraturi - loc pe care l-am descoperit tarziu, cand stocul era pe terminate. Cert este ca, de la un moment dat, incepuse sa curga un robinet cu oua de ciocolata, reglat de mama la una bucata per frate pe saptamana.

Prezentarea produsului era diferita: un invelis de ciocolata maronie, tapetat cu ciocolata alba, o capsula galbena care inchidea surpriza si nelipsita hartiuta de avertisment, care te antetiona ca partile mici pot fi inghtite sau inhalate. Consumam oul avand grija sa facem cat mai putine firimituri (pe care, conform normelor de igiena elementara nu aveam voie sa le mancam dupa ce atingeau solul), si desfaceam capsula galbena, care se deschidea cu un pocnet sonor.

Povestea a mers cum a mers cateva saptamani bune, pana cand partea comestibila a cam inceput sa expire. Cum romanul avea pe vremea aceea un stomac tip talpa de bocanc am reusit sa-i mai ciupiun cateva portii bune de ciocolata.

Dupa ce organismul nostru a reactionat alergic la ciocolata invechita mama a cerut sa deschidem ousoarele in prezenta ei si sa-i predam ciocolata. Executam operatiunea cu sfintenie, dupa care eu, foarte constiincios, il cautam pe micutul meu fratior prin buzunare, sa nu scape ceva aschii dulci.

Dobandisem o colectie frumusica de surprize, care, desfacute apoi in zeci de bucati, se puteau recompune in cele mai haioase combinatii. Ne amuzam teribil cand o balerina roz primea bratele lui Popeye ori capul lui Donald. Spre deosebire de restul pustilor, care isi pastrau colectia intacta, noi ne prezentam cu o adevarata menajerie, care dadea gata orice asistenta.

Mult mai tarziu, pustii mei au capatat acelasi gust pentru suprizele Kinder. Numai ca acum colectionez... etichetele de avertisment! Va veti intreba de ce. Raspunsul e simplu: pentru... avertisment. Caci spre deosebire de copilarie, avertismentul reflecta starea geopolitica actuala. Ca sa lamuresc misterul ajunge sa spun ca variantele sunt in engleza, rusa, franceza, romana si... - ha-ha-ha!!! - moldoveneasca! Ei, acum s-au mai limpezit lucrurile, nu? In fapt, etichetele cu versiunea moldoveneasca sunt destul de putine, asa ca merita colectionate.

In final, ajunge doar sa dau ambele variante:

ROMANA: ATENTIE, DE CITIT SI DE RETINUT! Partile mici pot fi inghitite sau inhalate.

MOLDOVENEASCA: ATENTIE, CITESTE SI PASTREAZA! Maruntisurile pot fi inghetite.

Da, am copiat bine: inghetite, nu inghitite! Si iata cum aceste minunate produse pot oferit atea surpize noi, dupa atata amar de ani!

(Februarie 1, 2008)

Alice

2009-07-07T15:35:00.000-07:00

In urma cu cateva zile, au aparut in viata mea trei cutii de carton, pline varf cu poze. Nu le mai vazusem de ani de zile, iar mama nu mi le arata, de teama ca le voi imprumuta si le voi pierde. Prin amalgamul de unchi si matusi – multi dintre ei trecuti deja in alte dimensiuni – am dat peste doua poze ingalbenite de vreme, dar care mi-au trezit amintiri proaspete.

- Cine e? face sotia, intorcand poza pe toate partile.
- A, ce surpriza! E Alice.

Sotia simte nevoia unor informatii suplimentare.

- Cine e... Alice?
- O fata.
- Mai! Vad si eu ca e fata. Dar ce fel de fata? Iubita?

Hmm...

- Nu chiar. Adica eu... o placeam... ea pe mine... nu stiu.

Fusesem prieteni de familie. Ai ei veneau in fiecare duminica pe la noi. Parintii asterneau masa in sufragerie, copii - noi, fratii, si pustoaica - se jucau in camera lor.

Alice era o baietoaica. Avea replicile cele mai acide. Eu eram timid, impiedicat, delicat. Cred ca nu ma placea. Eventual ma simpatiza. Ma trata ca pe un copil care arunca dupa fete cu buretele plin de creta (ceea ce nu era prea departe de adevar).

Insa o amuzam. O amuzam teribil, o faceam sa rada pana o durea burta. Probabil ca tot din frica. Parea ca trezeste in mine un demon al imaginatiei. La sfarsitul zilei camera arata ca un camp de batalie: tone de jucarii si reviste, casetofoanele si pickup-ul azvarlite unele peste altele, un teatru de papusi adus de un amic din Germania Federala, piese de Lego si Pifuri, carti de colorat si resturi de hartii decupate, guma de mestecat si plastelina pe covor.

Fratiorul meu era mult mai mic, si comparativ cu uraganul de carea dadeam dovada arata mult mai sters. Sau probabil ca nici n-o placea, preferand sa se joace separat.

Prietenia familiilor a durat cam 4 ani, pana prin '86. Ei au reusit sa emigreze. Pozele mi-au readus-o in memorie dupa 21 de ani. O uitasem complet.

Sotia s-a aratat foarte amuzata de intamplare.

- Aratai foarte efiminat.

Mda, e o diferenta ca de la cer la pamant. Acum sunt corpolent, fioros, cu ceafa lata de partizan. Cand ma uit in oglinda am senzatia unei carcase. Poza e mult mai reala decat ambalajul sub care ma prezint in momentul de fata.

Cat despre Alice, tata mi-a spus ca a vazut-o cu ani in urma, venita prin tara.

- E foarte grasa.

Ha! Ca sa vezi!

Ce rautacios sunt!

(Ianuarie 23, 2008)

Nike

2009-07-07T15:33:00.000-07:00

Ultima situatie m-a facut sa ma adaptez foarte greu. E ca si cum te-ar arunca cineva in apa fara sa stii sa inoti. Cu timpul m-am adaptat, m-am calmat, am cautat solutii si le-am gasit. Pentru unii pot parea foarte grele si ciudate, dar pentru mine sunt foarte clare. Din moment ce m-am despartit de mama la usa, n-am nici cea mai mica intentie s-o revad, cel putin nu in forma de acum. Astazi am ramas acasa. Nu particip la ceea ce se intampla. Sotia are grija de tatal meu, care e oarecum impacat. Pare ciudat, dar toti m-au inteles. In defintiv fiecare se vindeca asa cum crede de cuviinta. In plus toti credeau ca vor avea de lucru cu mine, ca voi deveni o epava. Pana si eu credeam. Dar n-a fost asa.

Dimineata, cand a inceput slujba, am simtit un val de durere, pe care am incercat sa-l sparg. Si am reusit. Va exista unul si in momentul final. Il astept. Voi trece si peste el.

Nu stau degeaba. Am dereticat prin casa, am televizorul aprins si dat tare, citesc o gramada de bloguri, citesc mesajele voastre. Am reusit sa ma uit pana si pe poze. De amintirile filmate nu m-am atins, dar sunt sigur ca le voi revedea.

Desigur, au aparut tot felul de ciudatenii. Nu mai pot dormi in camera in care am primit telefonul. Ziua pot patrunde, doar noapte nu. Mi-am mutat cartierul general in sufragerie, unde dorm cu lampita de veghe, cum dorm copii. Insa nu-mi fac probleme. Ce-mi vine pe moment, aia fac. Si de multe ori iese bine.

De maine ma voi apuca si de lucru. Am realizat ca sunt o gramada de lucuri de facut si e foarte putin timp. Ma simt bine acum. Am fost inteles, si am senzatia - ciudata - ca am invins moartea. Sunt constient insa ca domna respectiva are multe resurse, ca-mi va fi foarte dor in scurta vreme. Dar sunt o fire optimista, si sunt sigur ca va fi un dor optimist.

Si am o sotie minuata, o familie minunata si am prieteni minunati. Si asta ajuta foarte mult.

(Ianuarie 8, 2008)

Cercul durerii

2009-07-07T15:17:00.000-07:00

Urma sa fie un Craciun frumos. Picii sunt plecati la tara, la bunica. Alearga toata ziua, se bat cu zapada. Noi lenevim in casa. Ne suna mama:

- Ce faceti, porumbeilor?
- Nimic. Ne uitam la televizor.
- Si eu. Va dau telefon mai tarziu.

Seara i-am dat un telefon.

- Nu stiu ce mi s-a intamplat, imi spune. Cred ca e tensiunea. Ma simt rau. O sa ma bag in pat.

I-am mai dat un telefon, peste o jumatate de ora.

- Ma simt mai bine. Hai, mergeti la culcare.

(...)

Am auzit telefonul ca prin vis. Era ora 3. Era vocea lui tati.

- Trezeste-te, a murit mama.

(...)

Azi, de dimineata, am dat zapada din fata garajului. Trebuia scoasa masina, erau multe lucuri de facut. Am dat zapada pana mi s-au inrosit mainile.

(...)

Undeva, in trecut, la mare. Sunt cu mama si tata. Tata e imbracat in costum alb, sport. Ne plimbam pe faleza. Nu stiu de ce mi-a venit imaginea. Poate pentru ca imi place marea. Si intre parinti ma simteam aparat.

(...)

(Ianuarie 6, 2008)

Divna Ljubojevic - Defte Lai
Asculta mai multe audio Muzica

Povesti submarine la Carturesti

2009-07-07T15:14:00.000-07:00

Amicul meu Florin Ghioca - al carui blog il puteti citi si viziona - mi-a propus sa particip la una din serile de lectura de la Carturesti.

- Hai sa inventam o poveste desenata. Facem rost de un board, carioci, si te pui pe desenat.

O idee excelenta. In ziua cu pricina ne-am imbarcat toti in masina si am pornit, cu mic cu mare, spre Carturesti. Pivnita, incapatoare, era garnisita cu pernute tip broasca testoasa si caracatita, pe care picii - primii ajunsi - le-au luat reperat instant. Timp de cateva minute bune, pana cand sala s-a umplut de parinti si copii, Deiu si Deia au devastat pernutele, aruncadu-le in toate partile.

- Stati cuminti, ca vin copii si trebuie sa stea si ei pe pernute, le zise mami, rosie ca focul.

Copii au venit, unul cate unul, si s-au asezat in cerc, asteptand inceperea evenimentului.

- Uite ce copii cuminti. Si ai nostrii sunt niste zurbagii, face mami la urechea lui tati.

Atmosfera, calma si pasnica, n-a durat decat pana la prima perna aruncata. Brusc, totul s-a transformat intr-o gramada chiuitoare de perne si pici.

Autoritar, prietenul Florin a imblanzit asistenta, cu o fraza care a starnit entuziasm:

- Citim o poveste?

Si am citit o poveste. Si am baut si cacao cu lapte. Si am mancat si napolitane cu ciocolata. Si pe urma am desenat. Cum pernutele inchipuiau caracatite si broaste testoase ne-am gandit la o poveste submarina. Personajul principal, broscuta Cip. Personajul negativ, un rechin cu colti cat casa, pe care picii l-au botezat - inspirat - Imperius. Povestea s-a desfacut in multe ite, fiecare pici dorind cate un animalut, de la cal de mare la peste sabie, scoica sau anemona. Finalul a fost spectaculos: Imperius e transformat de catre Printesa Marii intr-o musculita, si este inghitit de catre Pestisorul de Aur. Rasete din partea publicului matur (nu cel Shweppes).

Fin.

Timp de cateva minute picii se inghesuie umple foile ramase cu tot felul de personaje. Parintii isi imbraca odraslele. Ne felicita. Un ghindoc ma prinde de picioare si ma strange tare in brate. Semn de afectiune suprema. Mamica lui zambeste.

Desigur, era sa uit partea cea mai importanta: s-au donat jucarii pentru copii sarmani. Drept pentru care Deiu a apucat o masinuta din gramada si a intrebat:

- Mami, mi-o cumperi?

(Decembrie 14, 2007)

A venit Mosul

2009-07-07T15:10:00.000-07:00

De obicei ne trezim foarte greu, cu scancete, gadilaturi, tras de pijamale. Astazi insa n-a fost nevoie decat de un simplu semnal: "A venit Mosul!" Deia a tasnit din pat cu o viteza demna de invidiat. Deiu, mai lenes, a intrebat:

- Acum?
- Da, acum.

Mosul ne-a adus reni cu nas rosu, ciocolata multa, bomboane, papusele si masinute.

- Vedeti? Daca ati fost cuminti n-ati primit nuieluse!
- Da, face Deia, muscand capul unui mos de ciocolata. Am fost cuminti.

Deiu, cu falcile pline ca unu harciog, isi mestereste masinutele si trage de fesul renului.

- Le luam la gradi?

- Le luam.

La gradi fiecare cu ce a dat Mosul: telefoane roz pentru fete, papusi balerine, Ben 10 pentru baieti, Spidermani si alte aratari.

- Mai vine Mosul? face Deiu.
- La anul. Acum o sa vina Mos Craciun.

Asta ii face o impresie buna lui Deiu. Mos Craciun are un sac mai mare.

Jurnal de dimineata

2009-07-07T15:08:00.000-07:00

Azi am luat camera si am imortalizat cateva secvente din iuresul fiecarei dimineti: trezitul, topaitul, imbracatul, aruncatul cu jucariile, topaitul, imbracarea si -in final -... gradinita!

(Decembrie 3, 2007)

D'ale teatrului

2009-07-07T14:55:00.000-07:00

"(...) Uite asa, ori de cate ori ma abat prin Sf. Nicolae Selari, pe acolo pe unde e piateta din spatele Rapsodiei romane, intre strada Bacani si biserica, nu pot sa nu-mi amintesc de Alexander Moissi. Tinerilor de azi numele acesta nu le spune nimic. Film n-a facut, televiziune nu era, doar cate un pe disc vechi vocea sa unica recita, asa cum numai el stia, monologul din Faust sau celebrul Nowemberwind. A fost unul dintre celebrii artisti dramatici ai scenei germane. Si ai lumii.

Intr-o vara – era prin 1928 – un impresar l-a prins mai liber si l-a adus la Bucuresti pentru doua spectacole: Cadavrul viu si Hamlet. Unde credeti? Chiar in sala de pe Lipscani, pe atunci cinema Zaharia sau Roxy, nu mai stiu precis. Ceea ce stiu e ca, la intrarea in cinematograf, era o sonerie care taraia tot timpul ca sa atraga atentia cetatenilor plecati dupa cumparaturi. Ce l-a facut pe Moissi sa accepte turneul asta intr-un cinema de pe Lpscani, nu-mi dau seama. Nici nu ma prea interesa pe vremea aceea. Important era pentru mine cum sa fac sa ma strecor (biletele erau scumpe) si, mai ales, cum sa-i iau un autograf. In sfarsit, ce sa lungesc vorba, am facut rost de niste banuti de la maica-mea, am sters-o de acasa, l-am “atins” pe nea Paraschiv care rupea biletele la intrare, si zdup la balcon. Cunosteam bine sala. Cum locuiam aproape de Sf. Gheorge, ma duceam des la cinema. M-am pitulat pe unde am putut, sa nu ma vada cineva si sa ma dea afara (ceea ce s-a si intamplat, dealtfel), dar pe Moissi l-am auzit spunand “A fi sau a nu fi”, dupa care s-a facut pauza.

Sala era plina, cu lume in picioare. M-am strecurat incet-incet pana la scena improvizata, am dat de o usa acoperita de o perdea prin care se iesea pe maidanul din spatele cladirii, unde erau niste “case” cu fete de patru poli bucata si restaurante cu mititei si fleici. Mirosea gratarul de-ti lasa gura apa. La mese, imbulzeala, lautarii ofaiau de mama focului. Cum era o primavara calda si cabine ioc, Moissi a iesit si el in spatele cinematografului sa respire un pic si sa fumeze o tigara. Statea rezemat de o poarta veche de fier, privind ciudatul peisaj. Era, bineinteles, imbracat in clasicul costum al lui Hamlet, cu ciorapi negri, bluza de catifea, guler alb, desfacut la gat, cu medalionul pe piept si stiletul la brau. Ma apropiai de el cu albumul intins. A inteles imediat ce voiam, mi-a zambit amabil, dar... n-avea cu ce sa iscaleasca. (Nu-mi daduse prin cap sa vin inarmat cu un stilou). Tocmai trecea un politai. Asta, imi zic, ma salveaza.

- Dom' sergent, da-mi te rog un creion.

Dar urmasul lui Pristanda, fara sa ma bage in seama, fascinat parca de aparitia stranie din fata lui, se duse glont la Moissi:

- Tu cine esti, vagabondule?

Dadui sa-i explic. Degeaba! Nu-si lua ochii de la costum. Asa ceva nu mai vazuse.

- N-auzi cu cine vorbesc? Ce cauti aici in halul asta?

Moissi zambea, continuand sa traga din tigara. Politaiul privi la stilet:

- Esti si inarmat!

Si incerca sa i-l ia. Vazand ca n-o scoate la capat, Moissi dete sa intre inapoi in sala.

- Faci pe nebunu'. Scoate buletinu' ca te iau la circa!

Pauza trecuse. Lui Moissi nu-i mai ardea de gluma. Trebuia sa intre in scena. Iar eu presimteam ca imi zbura autograful de sub nas.

- Nicht Zirkus – silabisi el - ich bin Schauspieler. Hamlet, Shakespeare.
- Umbli cu spiluri, ai? Iti arat eu “hai, secspir”!
- Lasa-l, dom' sergent, interveni eu, asta e artist, e Moissi.
- Moise?

Intre timp, impresarul vazand ca Moissi disparuse si publicul incepea sa vocifereze, a iesit in strada. A explicat politaiului cum stau lucrurile si l-a luat pe actor de brat, cerandu-i scuze. Eu, dupa ei. Moissi m-a observat, si inainte de a intra in scena a facut rost de un creion de la un masinist si mi-a semnat in album. Bineinteles ca impresarul nu m-a lasat sa intru in sala, dar eu autograful il luasem, pe Moissi il vazusem macar o jumatate de spectacol, statusem si de vorba cu el.

Cand am trecut prin fata politaiului, m-a oprit:

- Auzi ma, pustiule, ce ti-a dat Moise asta al tau?
- Un autograf, dom' sergent.
- Un ce?
- A-u-t-o-g-r-a-f!

Si-i arat mandru semnatura.

- Si ce faci tu cu asta?
- Nimic! Asa, ca amintire.
- Da? Ei, atunci sa ma iscalesc si eu.

Intorsei pagina. El o dete la loc.

- Aici, ma, langa asta care zici tu ca e artist. Parca nu stiu eu ghesefturile voastre? Nu ma duci tu pe mine!
Si scrise, cu oarecare dificultate, niste litere. A semnat, cum se zice... indescifrabil. Dar a subliniat.

- Asa! Sa ai si de la mine o amintire.

O am. E singurul autograf obtinut - vorba Eftimitei lui Conu Leonida - cu voie de la politie!"

(Traian Selmaru - Hamlet din Selari)

(Noiembrie 3, 2007)

Despre Deea, Boney M si soricei

2009-07-07T14:47:00.000-07:00

Incerc sa reiau firul povestirilor de pe blog. Sunt de o timiditate inspamantatoare, ma simt ca cineva care tine un discurs si la un momet dat se blocheaza. As fi preferat sa scriu fara sincope, dar nu prea se poate. Asa ca trebie sa-mi fac un pic de curaj si sa demarez.

=======================================

Duminica mami a fost de garda la spital. Tati a ramas cu picii, asta insemnand veselie maxima. S-au consumat floricele si fulgi de porumb, bombonele si suc. Vizual, covorul devenise o adevarata incantare, o alcatuire superba de floricele colorate, fulgi si pete de suc. Era o incantare si pentru simtul auzului, caci la fiecare pas intalneai cate o pocnitura sau fosnitura.

Imediat dupa masa de pranz - care a constat in supica si orez cu lapte - a urmat nanica, iar tati a luat aspiratorul si a dereticat constiincios timp de doua ore incheiate.

La orele 19 fix a sosit si mami, care ne-a certat pentru jucariile imprastiate. Ar fi fost mai bine sa-i prezentam cateva fotografii dupa modelul INAINTE si DUPA.

- Gata, a zis mami, am venit sa va scot la plimbare. Mergem in parc.

Deiu, trezit cu fata la cearceaf, a inceput sa protesteze cu picioarele. Fara un motiv, doar de dragul protestului. Mami i-a explicat ca in parc gasim dulciuri si - minunea minunilor - un fel de vata, din cea care folosesti cand faci buba si dai cu spirt, numai ca facuta din zahar. Chestia asta a intrezit interesul lui Dea, care s-a imbracat in cateva secunde. Rezultatele nu erau insa multumitoare: pantalonii cu spatele, un nasture sarit la jacheta si pantofii pusi invers. Tati a rectificat dezastrul si l-a cules pe Deiu de pe covor, care plangea cu lacrimi de crocodil.

In parc era mare concert. Evident si artificii. Dar urmarea avea sa fie fantastica. Cei care concertau se numeau Saragossa Band, o formatie de Old Timers din Danemarca (parca). Au cantat toate hiturile cunoscute, insa fara prea mult succes. Atmosfera era oarecum halucinanta: in aer plutea o muzica fina, excelent interpretata, iar pe margini sfaraiau mititeii si curgea berea. Publicul nu gusta spectacolul, si ii gratifica pe interpreti cu tot felul de ironii ieftine.

Plictisit, mi-am aruncat ochii pe afis. Acolo figura si Boney M.

- Aha, au un repertoriu bogat. O sa cante si din Boney M, i-am spus sotiei, care se ghiftuia cu suc si vata de zahar.

Insa pe afis nu figura 'repertoriu din' sa ceva asemanator, ci chiar... Boney M! Mai sa fie! Minuni exista, asa ca speranta si-a infiltrat sageata perfida in inimile noastre.

- Si daca...?

Ei, bine, ghiciti de a urmat. Dupa recitalul celor de la Saragossa Band si-a facut aparitia pe scena bunul si dragul nostru primar al sectorului 2, dl. Niculae Ontanu.

- Si acum un o formatie pe care cred ca n-ati visat-o niciodata concertand in Bucuresti. Cu a activitate de peste 31 de ani...

Ei bine, miracolul s-a produs. Reflectoarele si-au diminuat stralucirea, fum, si... iata-i si pe cei de la Boooneeeey M!!!! In 5 pasi si 3 miscari am ajuns aproape de scena. Publicul s-a uniformizat instant; pana si cei care injurasera de mama focului fredonau 'Ma Baker' si 'Rasputin'.

Bobby Farell s-a prezentat in cea mai buna forma, cu toate ca varsta i-a lasat urme adanci. Uscat ca o scrumbie, dar cu mult umor si-a dezvelit haina, aratandu-si pieptul:

- Look at me! I look like a spaghetti! I must eat some romanian food!

Finalul as fost apoteotic. Bobby a intrebat catre o fetita micuta, din public:

- Do you wanna dance? Come.

In cateva secunde scena s-a umplut de copii. Deiu n-a vrut, rusinos din fire, insa Deia s-a lasat dusa de val. Insa fara Deiu a stat stinghera pe scena. Una din tanti, vazand-o atat de abatuta, a mangaiat-o pe obrajor. In final Bobby Farell a pupat toti ghindocii, inclusiv Deia, care a zambit cu cochetarie.

Imediat dupa concert au urmat telefoanele de rigoare, insemanand cele doua bunici si o matusa, care au avut impresia unei farse. In fine, ce sa zic...

a fost o chestie!!!

=====================

RATATOUILLE
=========

A doua zi, dupa ce mami s-a intors de la serviciu - ca tati are un fel de minivacanta de 2 saptamani - ne-am gandit ca ar fi momentul sa le prezentam picilor continutul unei sali de cinematograf.

Filmul ales a fost Ratatouille, povestea unui soricel care ajunge... bucatar. Picii sunt greu de pornit, dar cand sunt porniti sunt greu de oprit, asa ca intreg spilul este sa-i pornesti. Tati era teribil de grabit; eram in intarziere si nu stiam daca mai prindem bilete. La Patria, nu la vreun Multipex. In orice caz, sala curata, totul ok, suc la discretie. Se pare ca tati isi facuse griji degeaba: in sala erau cu totul 10-15 spectatori.

Evenimentul urma sa fie deosebit, atat pentru pici, care nu stiau ce se ascunde in spatele cortinei, dar si pentru mami si tati, care urmau sa vada, pentru prima data, un film... dublat.

Foarte frumos, inseamna ca vom scapa de obsedanta intrebare 'mami, ce spune?'

In sala, nerabdare maxima. Deia batea din palme fericita, exprimandu-si impresiile cu voce tare si starnind rasete infundate. In conceptia ei in spatele cortinei s-ar afla o scena, plina cu actori costumati in soricei. I-am explicat ca dupa cortina se afla un soricel ma-aa-aa-re, mare cat zidul. Chestia asta l-a incantat pe Deiu, care a chicotit si a batut din palme:

- Ooo, taci din gula, tati, ca spui plostii!

Dupa aproximativ un sfert de ora inceput si filmul. Picii l-au urmarit cu sufletul la gura, fara sa scoata un cuvintel.

Ratatouille este poveste unui sobolan cu un simt al gustului mai dezvoltat decat al confratilor sai.

In timp ce restul consuma orice si oricand, Remy - caci acesta este numele micutului sobolan - e un artist al gustului, combinanand diverse arome, cum ar fi cascaval si capsuni.

Idolul sau este maestrul bucatar Gusteau, un artist culinar odinioara considerat un geniu, dar astazi cazut in dizgratie. Gusteau moare la inceptul filmului, lasand in urma un restaurant in plin haos, ce straduieste sa-i pastreze numele.

Manat de idolul sau - care ii si apare, sub forma unui alter ego fantomatic - micutul Remy viseaza sa devina bucatar. Citeste zilnic din cartea maestrului Gusteau, si incearca sa-si convinga neamul ca gustul e o arta. In acest timp cauta compania oamenilor, pe care-i considera deosebiti prin capacitatea lor de a crea.

Visul i se va implini sub forma unui parteneriat cu Linguini, un tanar bucatar lipsit de experienta. Remy se va ascunde sub boneta, de unde sfatuieste prietenul printr-un sistem ingenios de semene.

Filmul are si o componenta nu foarte placuta pentru adulti: valuri intregi de soricei care gatesc, ajutandu-l pe Remy. De fapt asta e si miza: cei care nu ne plac pot ascunde adevarate comori, iar daca ajungem sa-i cunoastem mai bine aspectul isi pierde din importanta. Un adevar oarecum standard, dar foarte bine expus.

Impresiile familiei au fost deosebite. Picii erau entuziasmati, in timp ce mami si-a exprimat opinia ca filmul ar fi fost mai reusit cu un alt animalut, un canar, un cintezoi, un iepuras, orice altceva.

Acasa, tati a gadilat-o pe mami, spunandu-i:

- Imagineaza-ti ca sunt prietenii lui Remy!

Mami a fost nevoita sa-l potoleasca ridicand tonul, in timp ce picii topaiau si strigau:

- Solicei! Solicei!

Very nice!

(Septembrie 11, 2007)

Teribil!

2009-07-07T14:42:00.000-07:00

Dupa ce mi-am terminat treburile, m-am indreptat pentru o gura de aer proaspat spre frumosul Comarnic. Nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca, pe masura ce ma apropiam de destinatie, termomentrul nu scadea atat de mult cat ar fi trebuit. Asa se face ca in Comarnic temperatura ajunge la 34 de grade. Cald? Frig? Discutia cu sotia e in contradictoriu. Principiul meu e simplu: tot ce trece de 28 de grade inseamna caldura. Temperatura corpului este de 36 de grade, si acesta este si gradul de suportabilitate. 34 de grade inseamna caldura destul de mare. Iar eu unul nu suport caldura. Ma simt ca personajul lui John Goodman in Barton Fink: imi vine sa-mi lepad pielea.

Nici privelistea nu e una foarte placuta. Verdele crud de acum cateva saptamani a palit. Iarba e acoperita de insule cafenii, parjolite. Pamantul crapat, acoperit de cateva degete de praf. Pe marginea drumului vegetatia pare pudrata cu faina. Intre 11.30 si 19.30 nu curge apa. Fiecare si-o strange cum poate. Localnicii se plang de canicula. Ii ascult si-i aprob, fara comparatii de prost gust. Daca omul se plange de caldura inseamna ca pur si simplu ii e cald. Nu-l racoreste cu nimic daca in alta parte e si mai cald.

Picii stau in 'piscinuta', un recipient incapator, rosu, in forma de peste. Strangem apa in sticle si o lasam la soare; pe la 13 si ceva e calda. Se balacesc toata ziua si stopesc. Dupa amiaza mergem la padure. Drumul e parjolit si prafos. Dealurile sunt maronii. Padurea e seaca si parjolita, plina de praf. Praf si pietre.

Foarte cald.

Ce se va intampla peste 10 ani? Aveti idee?

(Iulie 22, 2007)

4... 3... 2... 1... 0!

2009-07-05T19:53:00.000-07:00

Sotia mea mi-a dat telefon ca sa ma informeze:

- Pe la 14.30 sosim!

Asta inseamna ca-mi ramane foarte putin timp sa transform locuinta intr-un habitat uman locuibil. Asa ca m-am inarmat cu aspirator, carpa de praf si mop. Ca de obicei o sa ramana o amarata de pata sau o scama, si atunci o sa mi se reproseze ca nu fac mare lucru cand sunt lasat de capul meu. Ceea ce nu e lipsit de adevar...

(Iulie 12, 2007)

Abtibilduri

2009-07-05T19:51:00.000-07:00

Camera picilor. Deocamdata goala, dar joi se va umple :)

===========================================

Deiu are un stil foarte orignal de a lipi abtibildurile. Dupa cum stiti, abtibildurile sunt imprimate pe o singura coala de autocolant, care apoi este stantata in jurul abtibildurilor propriu-zise. Altfel ar fi necesar decupatul cu foarfeca. Dupe ce sunt lipite, ramane in urma hartia cu resturi albe, fantomatice. E bine, Deiu arunca abtibildurile si lipeste doar conturul lor. Rezultatul e superb, si stimuleaza imaginatia, pentru ca te intrebi ce abtibild o fi fost in fiecare forma.

==========================================

In timp ce parintii mei erau plecati in America, stateam la palavre cu sotia despre zborul cu avionul. In acest timp urmaream emisiunea noastra preferata de pe National Geographic: Dezastre aviatice.

Sotia mea statea in fotoliu, cu piciorusele adunate sub ea. Semana cu o papusa. Sotia mea este foarte mica. Cand doarme langa pici nici nu poti sa-i deosebesti. Toti sunt mici.

In timp ce ne uitam, faceam tot felul de remarci:

- Oare daca pica un avion din asta se salveaza macar cartile?
- Nu, face ea. Nu se mai salveaza nimic.
- Nici macar o fila?
- Nici.

Specialitatea mea, umorul negru.

======================================

Azi am facut cumparaturi. Dupa indelungi dezbateri telefonice am hotarat sa renuntam la vizionatul direct de pe computer si sa ne luam un DVD. Am gasit unul destul de interesant, care isi upgradeaza codecurile direct de pe net. Intri pe siteul firmei si descarci un program, pe care il prajesti pe un CD obisnuit. Introduci CD-ul in aparat si programul se instaleaza. Astfel poti avea tot timpul codecuri proaspete. E un lucru pe care nu l-am vazut la alte DVD-uri.

Insa acasa am avut o surpriza neplacuta. Televizorul refuza sa intre pe canalul de video. Asta pentru ca telecomanda originara sucombase in mod neplacut, cu ani in urma, cand Deiu, la baita, isi luase ratusca, masinuta, pinguinul si... telecomanda.

- Tati, uite barcuta!

Biata telecomanda! Noua telecomanda functioneaza foarte bine - mai ales ca nu-i facem baie - dar n-are buton de banda video. Maine trebuie sa iau legatura cu firma, sa vad ce se poate face.

Dar n-a fost singura chestie vesela. Mi-am procurat si niste memoboard-uri, table din plastic alb pe care se scrie cu carioca. Poloneze. Cand le-am desfacut s-au desprins ramele. Va trebui sa le fixez cu niste tinte. Nasol, dar se repara.

====================================

De cand a plecat sotia beau foarte mult Cola. N-am voie sa beau Cola, pentru ca e o bautura nociva. Ar trebui sa arunc recipientele...

====================================

Ok, ma voi intoarce la lucru. Noaptea e lunga, muzica buna, mai trag cu ochiul la vreun filmulet sau documentar... si tot asa.

(Iulie 9, 2007)

Dineu in stil american (part. 1)

2009-07-05T19:47:00.000-07:00

In drum spre mamica mea, spre 'dineul' oferit in cinstea sosirii din SUA, m-am intalnit cu un foarte bun prieten din copilarie. Intotdeauna, cand ma-ntalnesc cu el ma binedispun. Are doi copilasi minunati, si, accidental, a mai turnat unul. A jurat ca se opreste, mai ales din ratiuni de buget.

Prietenul acesta imi trezeste amintiri foarte placute. Era cel mai mic din trupa. Noi eram mari si intangibili. Se strecura in urma noastra si scancea:

- Pot sa ma joc si eu cu voi?

Eu luam cuvantul si-i explicam cum statea treaba:

- Noi suntem barbati, iar tu esti mic. Daca vrei sa te joci cu noi trebuie sa-ti strangem mana. Barbatii isi strang intotdeauna mana. E un obicei barbatesc. E ceea ce fac barbatii intotdeauna.

Micutul accepta, si-si intindea manuta spre a fi stransa. Eu, insa, il puneam in tema:

- Stransul mainii s-ar putea sa fie dureros, dar barbatii il suporta intotdeauna. Un barbat suporta intotdeauna sa i se stranga mana. Asa ca sa stai pe loc ca sa-ti strangem mana.

Si, intinzand mana dreapta, ii prindeam manuta ca intr-o menghina. Dupa cateva minute bune de strans adaugam si mana stanga, care sporea stransoarea. Ceilalti isi adaugau si ei mainile.

Micutul prieten ne privea recunoscator, cu un zambet larg si cu lacrimile siroindu-i pe obraji din cauza durerii.

Astazi nu mai strang atat de tare mana prietenului meu. Mana lui e necesara societatii. Prietenul meu s-a facut chirurg.

(...)

Si iata ajuns acasa. Mami ma primeste din prag si ma conduce in sufragerie.

- Eu sunt mom, iar el e dad, zice ea.
- Aha, fac eu.

Masa arata foarte ciudat. Pe ea sunt o serie de ustensile culinare ciudate, constand in castroane, castronase, sosiere, clesti si tacamuri de tot felul.

- Hai sa mananci, zice mama.

Observ ca salata e complet nuda, fara nici un fel de sos.

- Acolo fiecare isi drege salata dupa gust.

Imi indica un fel de cleste de salata cu terminatie de foarfeca, si ma indeamna:

- Pune-ti in castron si adauga otet balsamic.

Imi umplu castronelul si dau sa torn din prima canita iesita-n cale.

- Nu, face mama, acolo e bere.

In sfarsit nimeresc si otetul balsamic, o sticla inalta si lunguiata, cu eticheta americaneasca.

- Cola n-ai? intreb eu.
- Ei nu beau cola, e nociva. Beau sucuri de fructe.

Din fericire sucul de fructe e la cutie, nu trebuie stors.

- Hai sa-ti arat ce mi-am luat, face dad.

Si ma duce in biblioteca, unde mi se taie respiratia: un raft intreg plin cu DVD-uri. Toate filme western. Tot ce-a scos cinematografia ca gen western, de la origini pana-n prezent.

- Acolo aveam un canal special cu filme western, isi aminteste dad.

- Ohoo! fac eu. Ai si Cel Bun, cel Rau si cel Urat?
- Cum sa nu! Uite-l.

Se apropie si mom.

- Hai sa vezi ce le-am luat copiilor.

Si scoate la iveala o gramada de obiecte de rochite si gentute roz, marca Barbie, de la poseta cu paiete pana la trusa de machiaj. Urmeaza hainute cu Spiderman, sepcute, pelerina, masinute etc.

- Toate sunt fabricate in China, zice mom.

Pentru mami o costumatie total dubioasa, de care poarta femeile din New-York.

- Nu stiu daca o sa-i placa, face mom, dar asa se imbraca femeile acolo.

E un fel de rochita cu bretele, cu talie foarte ridcata, ca pentru gravide, colanti si un fel de slapi. Americanii umbla doar in adidasi si slapi. Slapi de toate felurile, cu un fel de toc, cu paiete, cu zorzoane. Costumul e folosit doar la serviciu, iar la ocazii se imprumuta smokinguri. In rest pantaloni scurti, tricouri, adidasi si pentru femei rochii cu talie larga, colanti si slapi. In tot New-York-ul doar doua uniforme.

Eu am capatat niste blue-jeans, Levi Strauss Original, culori de pictura, carioci, sepci, brelocuri si stegulete.

- Uite, face mom, asta e o moda pe-acolo, o sa-i placa Simonei.

E un jocuri de tip Casino Blackjack, Baccarat, Pocker, Bridge, Twist, Canasta, chiar Solitaire. Se numeste 'Casino 3D'.

- Cred c-o sa-l joace, zic eu, ca sa-i fac placere, stiind ca sotia mea nu prea are timp.

Ne intoarcem la masa si mai sporovaim.

- N-ajung sa-ti spun tot azi, sunt o gramada de povestit, face mom. Hai ca mai avem si saptamana viitoare la dispoztie.

Are dreptate, e tarziu si lucrarea ma asteapta. Abe daca am desenat un sfert din manualul de engleza.

(Iulie 8, 2007)

Buster Keaton, sau despre cum au venit americanii

2009-07-05T19:44:00.000-07:00

Ai mei parinti au venit de ieri, dar 'dineul' oficial are loc de abea astazi, cand sunt invitat la cina, pentru a afla amanunte despre poporul frate si prieten american.

Intoarcerea a fost buna, avionul a avut intarziere o ora si jumatate, bagajele au venit peste inca o ora. I-am intampinat de la poarta nerabdator sa aflu daca au luat tot ce era trecut pe lista. Luasera tot, si inca ceva pe deasupra.

Asa ca in momentul de fata am camera plina cu stegulete de hartie - doar a fost 4 iulie - si beau cafea dintr-o cana new-york-eza originala, cu Statuia Libertatii pe fundalul unui drapel. E o cana foarte frumoasa si incapatoare; o admir de fiecare data. Am anuntat-o si pe sotie:

- Asta o sa fie cana mea si numai a mea!
- Bine, bine, cum spui tu, mi-a raspuns, usor amuzata.

Asa, ca sa se stie. Si nu trebuie sa ma condamnati, e o cana foarte frumoasa. Pe fund scrie:

MCM
MICROWAVE SAFE
MADE IN CHINA

Am si o sepcuta, tot americana. Dar nu scrie unde e fabricata...

In fine...

=======================================

La despachetare mi-au pus in brate prima parte a cadourilor, si anume cele 30 de carti pe care le comandasem, toate despre tehnica benzilor desenate, desen animat, animatie 3D si cinematograf in general.

Insa piesa de rezistenta o constituie The Buster Keaton Collection, o colectie cu filmele unuia dintre cei mai mari comici ai filmului mut.

(Iulie 8, 2007)

La mare

2009-07-05T19:41:00.000-07:00

N-am foarte multe amanunte de la mare, in afara de cele care mi se comunica zilnic pe telefon.

Deia e cea care vorbeste cel mai mult cu mine. Plange ('Vreau sa vorbesc si eu cu tati!) si bate din picior pana obtine mobilul. Picii au mai fost la mare si anul trecut, dar acum isi dau seama pentru prima data ce e marea.

Deia:

- Tati, am intrat in apa si mi-a cazut pe mana o picatura de apa sa-ra-ta!!!

=====================

- Tati, m-a daramat valul si am cazut cu capul in nas!!!

======================

Dupa informatii urmeaza doleantele, spuse pe fuga, cu pauze pentru respiratie, care impart fraza de-o fac de nerecunoscut:

- Tati, cand vin vreau papusa Barbie si calut roz frumos si castel si masinuta roz pentru Barbie si calut roz si castel roz, dar stai, ca vreau papusa Barbie cu rochita roz si calut si mai vreau si si-re-na Barbie roz cu picioare de peste.

Deiu se indreapta si el spre telefon, grav:

- Tati, eu fac tumba in nisip, uite cum fac sa-ti arat

Ii da telefonul lui mami si face cateva tumbe, pe urma preia telefonul.

- Tati, si vleau camion maaaaare cu Spidelman, vleau sa te pup. Toc! Toc! Se aud doi pupici.

In sfarsit vorbesc si cu mami. Totul e bine. Ma pup si eu cu mami prin telefon, insa verbal, fara sa pupam aparatele.

(Iulie 8, 2007)

Supa de pui

2009-07-05T19:37:00.000-07:00

M-am gandit sa va recomand o reteta de supa de pui.

Se face cam asa: pui apa la fiert.
Pui si putina sare. Pui si putin piper.
Pui si morcov. Pui si ceapa.
Mai pui si un cartof.

La sfarsit pui o rosie.

Si uite-asa ai facut supa de pui. Pofta buna.

(Iulie 5, 2007)

Spam

2009-07-05T19:35:00.000-07:00

Mailul nu e doar un instrument de comunicare, ci si un instrument de tortura. Cu clientii cu care lucrez acum tin legatura prin mail, mai precis tin legatura cu o domnsioara simpatica. Domnisoara are mail pe yahoo, format din numele domniei sale si anul 2005, an la care, probabil, si-a infiintat contul. Daca omit din greseala anul, mesajul nimereste la o alta domnisoara, la fel de simpatica, insa fara nici o legatura cu firma in cauza. La inceput, aceasta domnisoara mi-a atras atentia ca am nimerit in alta locatie. La urmatoarele greseli m-a linistit, spunandu-mi ca primeste zilnic propuneri de afaceri, facturi sau alte chestiuni de acest gen.

Ieri, dupa scuzele de rigoare, a inceput deja sa dea sfaturi. Daca tot e bombardata cu tot felul de probleme, de ce sa nu participe? Nu e corect?

(Iulie 5, 2007)

The Da Vinci Code

2009-07-05T19:33:00.000-07:00

Coperta de mai sus am realizat-o pentru editura Paralela 45, si as spune ca o consider printre cele mai reusite. E o piesa de rezistenta a portofoliului meu. Ideea nu e originala - toata lumea recunoste celebra coperta a formatiei Queen, cea in care cei patru isi imprumuta unul altuia cate un ochi - dar se potrivea atat de bine incat n-am rezistat tentatiei.

N-a fost o treaba usoara. Ochiul comun a trebuit modificat incat sa apartina ambelor personaje. Am acoperit pe rand figurile, incarcand sa-l potrivesc cat mai bine; cred ca operatia mi-a reusit.

Si acum cate ceva despre carte. Este, dupa cum va asteptati, o carte despre consipiratii. O gramada de conspiratii, unele de care nici nu stiam. Mi-a atras atentia povestea abatelui Sauniere, un personaj real, imprumutat de Dan Brown spre a servi drept unchi eroinei principale (sau strabunic, n-am citit romanul cap-coada). Acest preot devine peste noapte foarte bogat. Ancheta Bisericii arata ca bogatia n-a venit chiar atat de repede, ca ar fi rodul unor sume pe care abatele nu le-a declarat ani de zile. Insa amatorii de conspiratii sustin ca in timpul reparatilor pentru biserica la care slujea - parohia din Rennes-le-Chateu -, abatele a descoperit o comoara. Comoara ascunsa a cavalerilor templieri? Posibil. Iese din scena Sauniere si intra o organizatie secreta, misterioasa Staretie a Sionului, frumoasa farsa a lui Pierre Plantanrd. Treaba incurcata, fire multe si incalcite. In sfarsit, un oarecare Mattheiu Paoli, ziarist, sustine ca a dat de urma comorii abatelui Sauniere. In 1973 ticluieste si o carte. Foarte bine documentata, omul poseda chiar si fotografiil.

Atentie la pasajul din cartea lui J.J. Bedu, o sa va placa:

Ciudat destin a mai avut si Mattheiu Paoli! In acelasi an al publicarii cartii sale, a vandut jurnalistului Jean-Luc Chaumeil fotografiile tezaurului abatelui Sauniere, care ar fi fost pastrate in seiful unei banci elvetiene. In realitate, era vorba de reproduceri ale expozitiei tezaurului vizigot adevarat de la Pietroasa, din Romania, care fusese expus publicului la muzeul din Bucuresti. Jean-Luc Chaumeil, inselat, a publicat reproducerile in numarul din Charivari consacrat Staretiei Sionului si l-a contactat pe Gerard de Sede ca sa-i spuna aceasta veste incredibila. De Sede, permanent preocupat sa profite de pe urma acestui caz, ia legatura cu Henry Lincoln, ca sa negocieze drepturile pentru BBC: "Trecand prin Rennes-le-Chateu, am aflat ca ati fi interesati sa aflati ca unul dintre confratii mei si eu insumi am gasit tezaurul descoperit de Berenger Sauniere, ca este vorba intr-adevar de un tezaur al regilor vizigoti cuprinzand faimosul 'missorium', si ca detinem fotografii color. Daca va intereseaza, suntem gata sa va dam cele sapte fotografii color ale pieselor tezaurului pentru BBC pe baza unui contract precis."

Pierdem urma lui Matthieu Paoli in 1976, cand, dupa spusele lui Pierre Jamac, s-a dedicat medicinei alternative. Mergand in Israel, ar fi fost impuscat de serviciile secrete, pentru spionaj in favoarea Guvernului egiptean, daca nu cumva fusese executat de agentii Mossadului, veniti sa-i sustraga secretele chivotului Legii care s-ar fi gasit la Rennes-le-Chateu!

Tonul lui J.J. Bedu e peiorativ pe tot parcursul cartii. Bedu reuseste o excelenta teoriei a conspiratiei, pe care o demoleaza la fiecare pagina. Cat despre noi... foarte frumos.

Cool Night

2009-07-05T19:31:00.000-07:00

In momentul de fata am foarte mult de lucru. Insa am o lucrare super: un manual de limba engleza pentru picime. E fun. Timp de doua saptamani intregul apartament e transformat in atelier. Mi-am instalat pupitrul pentru desen in sufragerie, in fata televizorului. Langa mine se afla combina, inconjurata de munti de casete si CD-uri. Mi-am instalat si castile, ca sa nu terorizez vecinii cu 'incantatiile' lui Mike Oldfield sau cu Pictures At An Exhibition, semnat Emerson, Lake & Palmer. Geamurile sunt vraiste, ventilatorul pornit. In bucatarie prepar un fel de sufleu, la care ma mai uit din cand in cand. Daca n-o sa se arda inseamna c-o sa ma culc satul in noaptea asta.

Daca lucrul meu e foarte ordonat pe hartie, felul in care interactionez cu mediul e revoltator. Dupa 10-20 de minute de muzica renunt la casti si pornesc sonorul televizorului. In timp ce desenez trag cu ochiul la ecran, restul sunt nevoit sa inteleg din ce aud.

Tocmai s-a terminat un film violent. Urmeaza o reclama despre durerile abdominale si despre medicamentul minune care le vindeca. Frumos! Imediat dupa, cele patru super-prietene, Carrie, Samantha, Charlotte si Miranda incearca cu disperare sa se marite. E un serial haios; cand am ocazia il vizionez. Alte reclame, alte fragmente de film. Pe Kanal D incepe 'Comedy Inc'. Flash News: celebra bona Marry Poppins a fost arestata de catre autoritatile canadiene. Se pare ca functiona ca guvernanta fara permis de munca. In timpul unei plimbari in parc i-a lasat pe cei mici in grija unui prieten, cosarul Dick. Stiti ce inseamna 'dick', nu?

Din nou reclama.

Si din nou film. De asta data indian. Bollywood. Mi-e lene sa caut telecomanda. Bun si filmul indian. Se canta, se danseaza, se plange. Se vorbeste pe jumatate indiana, pe jumatate engleza. Cu engleza mai merge, cu indiana mai greu. Dar se invata. Prin perseverenta.

Vad filme indiene!!!! Haahahahaaa!!!! Indiene! OMG!!!

(Iulie 4, 2007)

Singur acasa

2009-07-05T19:29:00.000-07:00

Familionul e plecat la mare, in vacanta, ai mei parinti sunt in America.

I'M HOME ALONE! YESSS!

Asa ca, in unele seri, dupa ce-mi termin treburile, cam pe la orele 20, voi merge sa beau o berica la 'motoare', pe terasa la TNB.

E cineva amator? Poate facem o gasca.

(Iulie 2, 2007)

Americanii

2009-07-05T19:26:00.000-07:00

Probabil ca ati citit pe blog despre mama mea. Mama nu e deloc o persoana moderna, desi e o fiinta deschisa si cat se poate de vesela. Si totusi, la ultimul telefon american, mama a reusit sa ma socheze definitiv.

Cand discutam - si in 99,9 % din cazuri reusim sa ne sunam cand sunt la plimare cu sotia, ca doi porumbei lipsiti de griji (grijile au ramas la Comarnic) - vorbim atat de tare incat se aude pret de cativa kilometri buni.

Cel care suna primul e tata. Doar e telefonul lui.

- Alo! Ce mai faceti, mai?
- Bine, zic eu, si-mi dau repede seama ca vrea sa povesteasca de-acolo.

- Am fost in Bronx, face el, tare mandru.
- Unde?
- IN BRONX!
- Aoleu! Si nu te-au taiat?
- Nu.

- Ca sa vezi, completeaza sotia, in sotto-voce. Noi ne cramponam de 'tiganca imputita' si ei au Bronxul!

Din off se aude vocea mamei: 'Da-mi si mie telefonul, nu fii rau!'

- Ti-o dau pe maica-ta.

- Alo! Puiule.

Si aici urmeaza o serie de intrebari si sfaturi legate de nutritie, ora de somn, vestimentatie pe timp de seceta sau vreme racoroasa etc.

- Ti-am gasit Buster Keaton, face mama, mandra. Si Chaplin, 7 DVD-uri! Ti-am luat si cartile. Tot ce mi-ai trimis pe lista.

Wow! Lista avea peste 30 de titluri. Mersesem pe ideea ca doua din 30 sunt mai bune decat nimic.

- Sa-mi mai trimiti, seara deschid mailul. Ma ajuta Ilenush.

Ilenush e ruda noastra din America. Are 23 de anisori.

- Ok, ok, face mama. Hai ca te las, sa fiti cuminti.

Ok, ok. Chestia asta m-a furnicat din crestet pana-n talpi. Mama n-a zis in viata ei 'ok'. Dar asta nu e totul. Toti zicem 'ok', insa nu cu accentul mamei. A fost un 'ok' cat se poate de american, gutural, grabit, probabil un gest reflex. In doua saptamani?

Ce se va intampla dupa ce-si vor consuma toata luna? Vor mai invata ai mei sa vorbeasca romaneste?

(Iunie 1, 2007)

In vacanta

2009-07-05T19:25:00.000-07:00

De aproape o luna si ceva, picii se afla in vacanta la Comarnic. Ieri i-am revazut dupa foarte multa vreme. Sunt imbracati gros - acolo e racoare - relativ murdarei, mananca tot timpul orice - de la visinele care au impanzit livada pana la placintele scoase din cuptor de bunica - si sunt relativ curatei. Si, cel mai important, sunt feriti de canicula oraselor.

Vineri seara ne-am infiintat si noi. Am fost pupati minute in sir de niste boticuri murdare de visine. Am papat si ne-am dus la culcare, unde am fost obligati sa citim o tona de literatura din cea mai diversa, de la Barbie Printesa pana la Ursul pacalit de vulpe.

A doua zi, de dimineata, tati si Deiu au pornit spre magazinul satului, pentru cumparaturi. Deiu mergea batos, foarte patruns de importanta momentului, avand pe cap o palariuta destul de mare, care-l facea sa semene cu o ciupercuta umblatoare. Pe drum am discutat o serie de chestii filosofice, foarte adanci, cum ar fi: pasarile sunt cumva avioane sau avioanele sunt pasari?

- Avioanele au aripi, tati, face Deiu.
- Pai si pasarile n-au aripi?
- Ba da. Si pasarile au aripi, dar pasarile dau din maini. Uite asa!

Si incepe sa se invarta pe loc, agatandu-si aripioarele: flap-flap! Avea dreptate, pasarile dau din maini, avioanele nu.

Am cumparat cele de trebuinta si, intorsi acasa, am incins un fotbal pe cinste. In timpul mesei ne uitam in curtea vecinului de peste drum, o vila imensa apartinand unui om de afaceri bucurestean, si comentam ultimele evenimente din vata domniei sale, adica divortul si noua achizitie, o domnisoara blonda, supla, foarte frumusica.

- Asta e amanta? am intrebat eu, fara sa-mi dau seama.

Deiu, cu nasul in farfurie, a dat drumul unei voci puternice, profunde, care a bubuit in toata valea:

- Mami, care e diamanta?

Se gandea bietul baiat la diamantele pe care piticii Albei ca Zapada le scoteau din mina. In loc de raspuns, Deiu a primit un ssssst!!!!, si noi ne-am ingropat cu totii nasul in farfurie.

================================

Spre seara, Deiu, asezat pe prispa, a inceput sa intrebe pe fiecare cum il cheama. Intreba de doua-trei ori, ca sa fie sigur. Dupa ce a ispravit operatiunea, a venit topaind spre noi, sa ne arate ceva. Se manjise cu un pix din cap pana in picioare.

- Uite, aici am schis numele tau, aici numele lu' tati', aici numele lu' buni...

Era o chestie foarte moderna, body painting, si nu arata foarte rau, numai c-a fost necesar aproape un litru de spirt ca sa o dam jos.

=====================================

Deiu si Deia o duc foarte bine la Comarnic. Pe la pranz dispar printr-o spartura a gardului si colinda prin vecini. Niciodata pe strada principala - unde n-au voie - ci prin fundul curtilor. Oamenii si-au lasat portile deschise, desi cei doi se strecoara foarte bine si prin crapaturile gardurilor. Intotdeauna se intorc murdari pe botic si mestecand cate ceva: o prajitura, niste fructe. Daca intarzie mai mult stim ca sunt doua case mai incolo, unde vizioneaza cate un desen animat pe DVD si se lupta cu un castron de gogosi. Bunica se duce sa-i ia, si eventual sa mai stea la o cafea si o visinata cu vecina.

Tati s-a intors rapid in Bucuresti, pentru ca are multa treaba. Armata a ramas insa acolo. Azi se vor plimba prin oras, dupa cumparaturi, sau poate vor merge 'la castel', sa re-vada - pentru a miia oara - Pelesul. Sau chiar Branul. Pe urma picii vor ramane in continuare cu bunica, pe toata perioada vacantei, pana prin septembrie. Cool!

(Iulie 1, 2007)

D'ale Epocii de Aur, de atunci si de acum

2009-07-05T19:23:00.000-07:00

Moment 1968
===========

La Moscova, cartile romanesti stau stancuri, stancuri.
La Praga, cele rusesti stau tancuri, tancuri

Socialismul e un miriapod la care educatia estetica se sprijina pe al 999-lea picior.

Evolutia neointelectualului roman:
- la 7 ani: scrierea si citirea
- la 27 de ani: scremerea si citirea
- la 47 de ani: incetarea

Femeia catre prezumtivul fat din pantec:
- Sa nu te puna naiba sa vii pe lume, ca afara-i caca!

Centauri moderni: imbecinici.

Nu credeti ca e necesara o noua parte de cuvant spre a califica fapte si actiuni morale gen E. Barbu si A. Paunescu?
- Abjectivul.

O noua editie Sanda Marin: O mie si una de glume explicate.

Comunistii nostrii din 1944:
Le-ar fi fost de ajuns un colac de salvare. Avura parte de un cuirasat.

(Mineriadele) O vazuram si pe asta: Bucurestiul devenit peste noapte o asezare a Vestului Salbatic: Cottonoga City.

Marca de masina cu caine inauntru:
- Javrolet.

Un autor de proza scurta care-i imita pe americani: el scrie povestory, si chiar povestoryoare.

Prin savantlac, scoala noastra risca sa-i reanalfabetizeze pe romani.

(Iunie 28, 2007)

Despre talmacirea viselor

2009-07-05T19:22:00.000-07:00

Azi noapte, dupa foarte multe vreme, am reusit sa am un cosmar. Un cosmar din acela cu fiori pe sira spinarii, desi, la prima vedere, am visat ceea mai stupida chestie posibila. Se facea ca dadeam... bacalaureatul! Adica la o varsta destul de inaintata dadeam bacalaureatul. Ca Marean Vanghelie.

Dadeam bacalaureatul la limba si literatura romana. Si nu stiam nimic. Absolut nimic. Incercam sa scriu din amintiri, imi rasuceam creierii de zor. Era groznic, va puteti inchipui. Sotia s-a amuzat foarte tare de chestia asta, dar nici ea n-a reusit sa-mi descurce visul.

(Iunie 28, 2007)

Prostia si dictionarele ei

2009-07-05T19:19:00.001-07:00

ACTORII

Plutind la voia magnetismului
======================

Actorii se imbolnavesc adesea si au o viata relativ scurta, datorita faptului ca, pe scena pe care se joaca, recepteaza razele si fluidul privirilor atintite asupra lor. Aceasta concentrare de raze magnetice le patrunde in sange, slabindu-i si descompunandu-i. Ca masura de precautie impotriva acestor accidente ei ar trebui sa-si frectioneze corpul cu pomada sau cu un ulei special, pentru a amortiza fluidul electric, aidoma gladiatorilor de pe vremuri inainte de a porni la lupta.

J. Puthod – La verite - 1874

Ei trezesc maimuta din noi
====================

Cand plangeti, maimuta din voi plange; si, cu cat este mai mare actorul, cu atat mai mult misca in voi acest animal, maimuta... Talma, Rachel, Kean, Rossi, Sarah Bernhardt nu au facut altceva decat sa scotoceasca prin natura umana, sa descopere maimuta si, apucand-o de labe cu o forta supraomeneasca, sa o arunce pe scena!

Filadelf Gorilla (sic!. -n.n.) L'Homme singe degenere, notes et impressions d'un singe, 1893

ANTIPOZII

O chestiune controversata:
===================

Este oare cu putinta ca oamenii sa fie intr-atat de smintiti, incat sa creada ca recoltele, arborii si animalele cresc cu capul in jos si ca locuitorii de pe cealalta emisfera au picioarele mai sus decat capul?

Lactance, De opificio Dei

ARTISTII

In general, sunt niste animale
======================

Se crede, in general, ca artistii sunt oamenii cei mai linistiti, cei mai intelepti, cei mai absorbiti de lumea ideilor si a sentimentelor. Nimic mai fals. Ei sunt cei mai apropiati de dobitoace. Zgariati putin, cojiti la suprafata aceasta pielita subtire; indepartati toate aceste costume largi si magnifice cu care se acopera, cautati animalul sub aceasta frumoasa aparenta, sub aceasta maretie, sub geniu si veti ramane stupefiati...
Epocile in care maimuta se arata cel mai mult sunt epocile cele mai artistice.

Filadelf Gorilla, L'Homme singe degenere, notes et impressions d'un singe, 1893

ATRACTIA UNIVERSALA

Lui Newton, un adversar i-a facut o obiectie bizara:
=====================================

Daca este adevarat ca atractia a putut largi ecuatorul, cine ne poate impiedica sa intrebam daca nu cumva tot atractia a pus in relief globul ochiului si a inaltat in mijlocul fetei umane acea bucata de cartilaj pe care o numim nas?

Noel-Antoine Pluche, Histoire du Ciel, 1739

APA

Cateva proprietati generale:
====================

Apa este formata din mici globule care ruleaza unele peste altele: formei sferice a acestor elemente ce o compun i se poate atribui fluiditatea.

Bernardin de Saint-Perre, Etudes de la nature, 1784

Mai usor decat apa
==============

Daca omul este mai usor decat apa, dupa cum anunta multi teoreticieni, asta nu poate si nici nu trebuie sa fie acceptat ca regula generala.

N. Laisine, Traite elementaire pour l'enseignement de la natation, 1868

AVIATIE

O chestiune imposibila
=================

A fost demonstrat prin inutilitatea a mii de tentative ca nu este cu putinta ca o masina pusa in miscare de propriile-i forte sa se ridice si sa se mentina in aer.

M. de Marles, Les Cent Merveilles des sciences et des arts, 1847

BALONUL AEROSTATIC

Consideratii asupra aspectului general
============================

Reflectand putin, veti intelege ca structura pasarilor este total deosebita de cea a baloanelor aerostatice.

Les Magasin pitoresque, 1833

BATRANI

Totul e bine cand se termina cu bine
===========================

Ardoarea fizica este mai stinsa in cazul lor si Providenta, care nu face nimic la intamplare, nu produce nici un fel de atractie pentru ei in randurile marii majoritati a tinerelor fete.

Victor Hennequin, L'Amour au phalanstere, 1849

BALZAC (HONORE DE)

Un portret
========

Dl. Honore de Balzac este un baiat gras, destul de murdar ca imbracaminte, putin manierat in stil si puternic inclinat sa cheltuiasca fara sa aiba.

Louis Veuillot, L'Univers, 5 iulie 1837

Un mare defect
============

Unul din cele mai mari defecte ale d-lui de Balzac e acela ca si-a creat o lume imaginara pe care a luat-o in serios si pe care se incapataneaza sa o considere reala. Voga care l-a sustinut incepe sa-l paraseasca.

Louis Reybaud, Le Constitutionnel, 15 iunie 1840

Lipsit de orice viitor
================

Pare ocupat sa sfarseasca precum a inceput, cu o suta de volume pe care nimeni nu le va citi.

Sainte-Beuve, Dix ans apres litterature, 1840

Un scriitor ratat
============

Ce om ar fi fost acest Balzac daca ar fi stiu sa scrie!

Gustave Flaubert, Correspondence, dec. 1852

BARTOK (BELA)

Nimic mai rau
===========

Daca cititorul era destul de indraznet ca sa cumpere una din compozitiile lui Bela Bartok, descoperea ca toate nu sunt dect un buchet de note fara semnificatie. Unele pot fi interpretate mai degraba cu coatele, altele cu podul palmei. Nici una nu necesita insa folosirea degetelor pentru executare, nici a urechilor pentru ascultare.

Frederic Corder, Musical Quaterly, New York, iulie 1915

BAUDELAIRE

Dezolant!
=======

Saracie dezolanta de idei, adjective de umplutura, abstractii ininteligibile, inspiratii infantile, poezie limfatica, dezgustatoare, rece. Baudlere, decazut din renumele sau, nu va mai fi citat, de acum inainte, decat printre fructele reci ale poeziei contemporane.]

Louis Goudall, Le Figaro, 4 noiembrie 1855

Si inca
=====

Va vorbeam nu de mult de Madame Bovary, acest succes scandalos, care este in acelasi timp o josnicie literara, o calamitate morala si un simptom socila. Acest hidos roman este o lectura de mila in comparatie cu volumul de poezie care tocmai a aparut in aceste zile, sub titlul 'Florile raului'. Autorul este un domn Baudelaire, care a tradus din Edgar Poe si care, de zece ani, trece drept un om mare intr-unul din acele marunte cenacluri din care pleaca gunoaiele boemei. Nimic nu poate da vreo idee despre urzeala de infamii si de murdarii pe care le contine acest volum!...

Le Journal de Bruxelles, 15 iulie 1857

Un scriitor periculos
===============

Ce-ar fi o societate, ce-ar fi o literatura care l-ar accepta pe dl. Baudelaire drept poet?

A. de Pontmartin, Le Revue des Deux Mondes, august 1861

BEETHOVEN (LUDWIG VAN)

O adevarata gradina zoologica
=======================

Dupa ce ti-a umplut sufletul cu o dulce melancolie, o sfasaie curand cu o gramada de acorduri barbare. Imi pare ca au fost inchisi laolalta porumbei cu crocodili.

Tablettes de Polymnie, 1810

Totul e o chestiune de surzenie
=======================

Imbinarea notelor celor mai monstruoase sfarseste prin a suna, in capul sau, ca o combinatie posibila si foarte armonioasa.

Alexandre Oublybychev, Beethoven, 1857

Nu prea dotat
==========

In Simfonia a IX-a, vad o noua dovada in sprijinul ideii ca lui Beethoven ii lipseau o imaginatie estetica si simtul frumosului.

Louis Sophir, Selbstiographie, 1861

BERLIOZ (HECTOR)

Catre un public de natarai
===================

Un muzician detestabil! Nu ne putem imagina nimic mai neghiob decat pe cei care pot admira astfel de platitudini.

Adolphe Adam, Scrisoare catre Spiker, 1837

Nu stie ce face
===========

Dupa mine, ceea ce face dl. Berlioz nu apartine artei pe care am obiceiul s-o numesc muzica.

J. Fetis, Biographie universelle des musiciens, 1844

BERE

Parisul nebunatic
=============

Berea prost fabricata provoaca ameteli. Nebunia morala a Parisului vine probabil de aici.

Max Simon, Du vertige nerveux et de son traitement, 1858

Berlinul calm
===========

Toti prusacii sunt sub actiunea berii. Aceasta zapaceste, adoarme si leagana, calmeaza furia sau pasiunea, reda calmul si te face sa uiti.

Maurice Barres, Au service de l'Allemangne, 1905

BILE

Inainte de toate
============

Pentru ca bilele sa aiba o rotatie normala, ele trebuie sa fie rotunde.

Jules Arnous de Riviere, Traite populaire de jeu de billiard, 1891

BIZET (GEORGES)

Un muzician bun care nu stie ce sa faca
=============================

Dl. Bizet este un tanar muzician de o mare si incontestabila valoare, care produce o muzica ingrozitoare.

Oscar Commettant, Le Siecle, 27 mai 1872

O parere despre 'Carmen'
==================

Ca opera de arta este egala cu zero.

New York Times, 24 octombrie 1878

BRAMHS (JOHANNES)

Un muzician lipsit de interes
=====================

Acest lacheu, Brahms! Acest bastard lipsit de talent! Ma deranjeaza ca acest mediocru, care se umfla in pene, este considerat un geniu. Pe langa el, Raff este un gigant, fara sa mai vorbim de Rubinstein.

P.I. Ceaikovski, Journal, 9 octombrie 1866

Si-a gresit vocatia
==============

Ah! Acest Brahms! Iata unul la care muzica este de un germanism indigest. Cu exceptia catorva compozitii scrise in tinerete, cate lancezeala in muzica lui, lancezeala care este luata drept profunzime! Cata lipsa de farmec, cata raceala!

Camille Saint-Saens, L'Echo de Paris, 16 octombrie 1914

CAP

Parerea unui specialist
=================

In general, forma capului depinde, mai presus de orice, de configuratia creierului.

Dr. C.H. Stratz, La Beaute de la femme, 1910

CALVITIE

Un remediu eficace
===============

Mustele comune sunt emoliente, astringente si fac parul sa creasca, daca, pdua ce au fost strivite, sunt aplicate pe portiunea cheala.

Lesser, Theologie des insectes, 1742

CENZURA

O judecata inteleapta
================

Si pana la urma cenzura nu a vatamat nici talentul, nici succesul lui Flaubert sau al lui Baudelaire. Nu a ucis nici macar pe Jean Richepin si nu l-a impiedicat sa intre in Academie. Si atunci?...

Rene Fauchois, Les Marges, 15 februarie 1932

CENTAURII

Buni calareti
==========

Hipodromul si-a reluat locul in sirul placerilor pariziene. Caii alearga in larga arena, valseaza si polkeaza calariti de centauri.

Gustave Chadeuil, Le Siecle, 1859

CEZANNE (PAUL)

O prima opinie
============

Dl. Claude Monet si Cezanne, fericiti ca au reusit sa creeze, au expus, primul treizeci de tablouri, al doilea, paisprezece. Trebuie sa le fi vazut pentru a-ti putea inchipui ceea ce sunt. Ele nu provoaca doar rasul, sunt si lamentabile. Denota cea mai profunda ignoranta asupra cunostintelor de desen, compozitie si culoare. Chiar si copii, atunci cand se distreaza, cu hartie si culori, izbutesc lucruri mai frumoase.

Georges Denoinville, Le Journal des Artistes, 1895

Direct la Louvre
=============

Ceea ce, la o prima exprimare, caracterizeaza pictura d-lui Cezanne sunt stangacia desenului si caracterul dificil al culorilor. Naturile sale moarte, care au fost indelung laudate, redau obiectele intr-un mod brutal, prin efecte terne. S-a prezis ca intr-o buna zi aceste tablouri vor ajunge la Louvre, tinandu-i companie lui Chardin. Noroc ca acest timp fericit nu este prin apropiere.

Marcel Fouquier, Le Journal

Alte opinii
========

Cat despre dl. Cezanne, numele sau va ramane legat de cea mai memorabila farsa artistica din ultimii cinsprezece ani.

Camille Mauclair, Le Revue

CHOPIN (FREDERIC)

In esenta
=======

Chopin a fost, in esenta sa, un compozitor de salon...

The Times, Londra, 16 mai 1855

CINEMATOGRAF

O chestiune de imoralitate
====================

Jos cu cinematograful, scoala a viciului si a crimei! Jos cu raufacatorii care il exploateaza!

Urbain Gohier, L'Ouvre francaise, 1917

Intelect
======

Pentru ignoranti, cinematograful reprezinta o insemnata economie de efort intelectual.

Lucien Romier, L'Homme nouveua, 1929

O chestiunde de filozofie
===================

Aparatul de filmat este o masina care transforma timpul in spatiu si invers. Este cea mai mare surpriza filozofica de la Kant incoace.

Levinson, L'Art cinematographique, 1952

Mut sau sonor, nu are nici un viitor

Cinematograful nu s-a multumit catusi de putin sa reproduca realitatea, dar a facut apel la scene comice de un prost gust teribil, de unde i se va trage si sfarsitul.

Emile Bayard, Le Bon Gout, 1918
====================================
(Guy Bechtel, Jean-Claude Carriere - Dictionnaire de la betise et des erreurs de jugement )

(Iunie 19, 2007)

Microvacanta

2009-07-05T19:16:00.000-07:00

Dupa lungi incercari, am reusit sa ajungem weekend-ul asta la Comarnic. Nespus de frumos, departe de arsita asfaltului bucurestean.

Ziua incepe fix la ora 5, cand, pe intuneric, se aude prima pasare. Apoi a doua, a treia si treptat, in cea mai perfecta stereo-quadro-fonie, toata livada incepe sa cante.

Se lumineaza treptat, miroase a iarba proaspata. Se aud clopotele bisericii, albinele incep sa colinde. Pe la orele 9 livada straluceste de un verde crud, patat de razele de parca ar fi plouat cu aur topic.

Soarele straluceste puternic, insa n-are atata caldura incat sa alunge picaturile de ploaie adunate de seara trecuta. E minunat sa mergi descult, sa te inviorezi cu apa rece de la cismea.

Dimineata incepe cu lapte fierbinte si biscuiti. Pe la 10 iarba se incalzeste, si cateva ore mai tarziu pamantul incepe sa arda, insa nu cu dogoarea uscata a orasului, ci cu prospetimea ierbii.

Urmeaza plimbarea la padure, dupa fragute, vizitele pe la prieteni, gratar, bere foarte rece. Dupa pranz incepe ploaia. Din nou, nimic din ploaia murdara, incinsa a orasului. Ploaie de vara, la munte. Dureaza aproape o jumatate de ora, dupa care soarele se arata din nou, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Pamantul se zvanta repede, iar dupa-amiaza o petrecem citind povesti pe patura (mamii cu gargaritele ei), trebaluind prin magazie (tati) sau pregatind placinte si gogosi (bunica).

Seara ni se intorc vizitele. Bem bere si stam la taifas. Pe la zece se da stingerea, si facem nani asa cum nu putem face la Bucuresti, unde peretii blocului ard pana noaptea tarziu. E placut sa vezi cerul prin ochiul de fereastra, albastru mineral, senin ca sticla. In scurt timp tot poporul zumzaie, fiecare pe voci diferite.

Weekend-ul viitor o sa drumetim. :)

(Iunie 18, 2007)

Postcards from America

2009-07-05T19:14:00.000-07:00

Ai mei au ajuns cu bine la New York. De fapt nu e New York, ci o zona rezidentiala.

-E superb pe-aici, imi zice maica-mea, incantata, iarba curata si verde, casute cochete.

Nahh!!! Eu sunt un citadin. Vreau zgarie-nori, vreau aglomeratie, inghesuiala.

========================

Pe la 2 noaptea suna telefonul.

- Ce ora e la voi? intreaba tata.
- Do-doua, ma balbai eu. As fi vrut sa adaug 'voi n-aveti somn?', insa mi-am dat seama ca n-aveau. N-aveau cum sa aiba.

======================

Urmeaza sa fac o lista cu produse - de la electronice la carti - care sa fie aduse din State. Great country America asta!

(Iunie 15, 2007)

Sfarsit de zi

2009-07-05T19:12:00.000-07:00

Ieri am avut pregatiri de calatorie pentru America. Bunicii si-au facut rost de doua geamantane imense, de plastic negru, foarte aratoase, blindate, cu cifru, ca niste seifuri.

Deiu si Deia s-au bagat inauntru, semn ca vor si ei in America. Deia, foarte muzicala, intona cat o tinea gura:

- Americaaa! Americaaa!

-Te-ai uitat pe net? imi face tata cu ochiul. E cuminte Bin Laden?
-Nu stiu, ca era in araba, i-am raspuns.
-Citeste de la dreapta la stanga si-ti iese.

Azi, la 9 fix, au plecat la aroport. La 11 aveau avion. Care a intarziat putin. Pana la 18. La 18 trecute fix s-au imbarcat. 10 ore de zbor. Ma rotesc nerabdator in jurul mobilului.

"Pentru moment, abonatul Vodafone nu poate fi contactat."

- Ce tot te foiesti? ma apostrofeaza sotia.

In timpul asta decupeaza un cioc de rata din autocolant portocaliu. Ciocul va fi monatat pe o sepcuta galbena, de care se vor lipi ochisori. Asta pentru ca maine, la gradi, unde avem serbarea ratustelor. Deiu da din manute si din fundulet:

- Uite asssa! Uite asssa!

-Vezi, nu-l suna pe tatal tau. Stii ca intotdeauna se enerveaza cand il suni pe mobil.

Asa e tata, se enerveaza groaznic cand ii suna mobilul la volan. Nu-i place sa conduca cu o singura mana. Nu suporta nici dispozitivele de urechi. E o ciudatenia a lui.

-Se enerveaza cand conduce, gandesc eu cu voce tare, dar nu acum, ca doar nu piloteaza avionul!!!
-Mda, face sotia, aici ai dreptate. Acum nu conduce. Poti sa-i dai telefon.

"Pentru moment, abonatul Vodafone nu poate fi contactat."

Acum coasem ciocurile de cozorocul sepcilor, in timp ce picii isi consuma ultimele picaturi de energie aruncand cu pufuleti Nesquiq prin toata casa, pe sistemul confetiilor.

- Ningeee! Ningeee!

Apartamentul arata ca un camp de razboi, dar asta, dupa patru ani, a inceput sa ni se para indeferent. E chiar frumos sa calci pe cate un pufulet cu ciocolata sau pe cate o masinuta cu motor.

-Sunt franta, face mami.

O suna o prietena. Sporovaiesc cateva minute la telefon, vesele ca niste vrabiute. Pe urma se tareste in pat cu trupa dupa ea:

- Hai la culcare!

Peste cateva minute adoarme lin si bustean.

-Tati, vreau poveste, face Deiu. Cu Omul Paianjen.
-Si eu cu Alba ca Zapada, face Deia.
-Nu-i asa ca-mi faci si mie un pic de masaj? intreaba mami cu o jumatate de gura.

Incep operatiunea de masare si depan o poveste in care apar de-a valma Omul Paianjen si Scufita Rosie. Peste cateva mintute ma fura somnul vorbind, si incep sa povestesc despre nu stiu ce facturi. Chestia asta ma trezeste brusc. Mi-a pierit tot somnul.

Ce-or mai face 'americanii'?

(Iunie 14, 2007)

Ai mei pleaca in America

2009-07-05T19:10:00.000-07:00

Gata, e sigur, ai mei parinti au primit viza pentru America. Pleaca in vizita la un unchi, stabilit acolo prin anii '80. Nu pot decat sa le urez calatorie foarte placuta.

Sa caut pe net, sa vad ce program de deturnari are Bin Laden pe saptamana asta...

(Iunie 11, 2007)

Somnul de dupa amiaza

2009-07-05T19:09:00.002-07:00

A sosit ora somnului de dupa-amiaza. Tati ii parcheaza pe pitici in pat, ii inveleste cu paturicile, ii pupa pe frunte si le ureaza 'somn usor'.

In sfarsit, liniste.

Nu trec nici doua minute si usa dormitorului se deschide larg:

-Tati, am uitat masinuta abastla.
-Tati, am uitat rochita roz pentru papusica.

-Hai, pas alergator!

Doua perechi de picioruse lipaie pe parchet. La intoarcere se opresc in cadrul usii:

-Tati, am gasit masina abastla.
-Si eu rochita.

Pe urma intra in camera si inchid usa cu grija. Mai trec doua minute. Usa se deschide si apare Deia, desemnata ca purtator de cuvant:

-Tati, vrem apa.

Tati le da apa.

Usa se inchide din nou si mai trec doua minute. Dupa doua minute, din nou Deia:

-Tati, mi-a luat pernuta.

Aha, conflict! Incepem cu o evaluare sumara a situatiei.

-Deiu, de ce ai luat pernuta aia? Nu vezi ca e roz si e cu Alba ca Zapada?
-Asa, rade Deiu. Sa se supele Deia.

-Lasa, ca iti iau si eu pernuta arbastra! Uite, ti-am lua-o.

O mutare inteligenta, care dezorienteaza complet inamicul.

-Ia dati pernutele incoace si la culcare.

Ne smiorcaim un pic, pe urma pune capul pe alte pernute, verzi cu floricele, neutre. Ne frecam la ochi si... adormim. Haaaahhhh!!!

(Iunie 11, 2007)

The Princess

2009-07-05T19:07:00.000-07:00

Voi ramane profund recunoscator firmei Mattel pentru ca nu a conceput imbracaminte Barbie pentru talia mea. Altfel ar fi trebuit sa defilez prin casa imbracat in rochite bufante, cu sclipici si dantele.

De farduri n-am scapat insa. Si nici de un instrument de tortura foarte rafinat, sub forma unei perii de par mici si roz, destinate unor podoabe capilare sintetice si minuscule. Am incercat s-o conving pe Deia ca adultii folosesc perii mult mai mari, dar cum dadea sa planga, m-am lasat pieptanat de micuta coafeza.

Deia, ca sa-mi demonstreze ca nu are de gand sa ma chinuie mult, tragea cu forta ori de cate ori mi se incurca peria in par. Adica o data la doua secunde. Exasperat, am optat pentru niste bigudiuri colorate, cu elastic.

A urmat rujul si un fel de fond de ten cu aroma de portocale, toate kids proof, si chiar... comestibile, desi nu le-am incercat. Rezultatul e demn de cel mai sofisticat Gay Pride. Aratam ca un fel de printesa corpolenta.
Am facut si o poza, dar... ma mai gandesc...

(Iunie 11, 2007)

Bebe

2009-07-05T19:05:00.000-07:00

Weekend-ul acesta a fost unul foarte agitat si foarte special. Verisorul sotiei a devenit ieri, la orele 16 si ceva, tatic. Timp de doua zile s-a comportat de parca ar urma sa nasca el, nu sotia. Mobilul verisoarei suna din cinci in cinci minute, asta cand vara-sa nu se afla la spital.

Vestea unui nou bebe i-a starnit pe pici. Deiu a decis sa-l hraneasca pe bebe cu bomboane pe bat.

- Ii dau bomboana abastla, face Deiu, inima larga.

Deia este gata sa cedeze rochita ei preferata si o papusa Barbie din pretioasa colectie. I se explica totusi ca bebe, care e baietel, nu poarta rochita.

- Am si una arbastra, zice Deia, folosind mai multi 'r' decat ar trebui. Asa face ea cand e emotionata.

I se explica, spre dezamagirea ei, ca nu culoarea ar fi problema. In orice caz, e posibil ca bebe sa sufere niste tratamente de infrumusetare din partea lui Deia, care poarta mereu o trusa cu cosmeticale (pentru copii), marca Barbie.

In orice caz, weekend-ul a fost unul foarte agitat. Matusa sotiei a sosit tocmai din orasul e de bastina inca de vineri. Intre doua telefone date de fiul disperat si deplasari la spital, a avut timp si de cartile de povesti pe care Deia i le baga sub nas, si pe care le-a citit - trebuie sa recunosc - cu participare si intonatie.

==========================================

Cata vreme fetele au fost la spital, tati si cu picii s-au indeletnicit cu diverse chestii, cum ar fi gatitul, desene, constructii din cuburi, puzzle cu Mica Sirena si ceva movies.
Se pare ca toata lumea e inebunita dupa Shrek; ei bine, noi nu suntem. Noua ne place Scooby, asa ca am vizionat o aventura a catelusului cu pricina.

Weekend-ul viitor urmeaza sa-l petrecem 'la mosie', unde totul o sa fie verde si frumos.

Si racoros.

(Iunie 11, 2007)

Papica si aritmetica

2009-07-05T19:03:00.000-07:00

Mai bine de jumatate de gradi sta acasa, tusind si stranutand de zor. Parintii au dat alarma: unii s-au invoit de la serviciu, altii au mobilizat bunici, unchi si matusi. La noi, tati a fost votat cu unanimitate, sa aiba grija de pici pana in jurul orei 14. Atunci soseste mami si tati isi vede de ale lui.

Asa ca ne jucam, ne uitam la desene si gatim bunatati. Picii au stiluri diferite de a manca. Deiu este un adevarat gentleman. Mananca drept, de parca ar fi inghitit un bat, cu ploapele lasate si sprancenele ridicate in semn de concentrare. Tine felia de paine cu doua degete, ca o penseta. N-a fost nevoie sa-l invatam sa manance cu buzele inchise; a prins imediat tehnica. Ba chiar le tine tuguiate, de parca ar fi un cioc de vrabie.

Orice pata, pana si o nevinovata picatura de apa, declanseaza un adevarat dezastru:

- M-am pataaaat! Vreau alta buzaaaaa!

Incerc sa-l linistesc si sa-i explic, cu rabdare, ca apa nu pateaza. Dupa negocieri indelungi cedeaza.

- Foloseste servetelul, ii sugerez.

Deiu isi tamponeaza boticul cu gesturi atente. A scapat de pete.

Deia este exact opusul. Reuseste sa se pateze inca de la prima lingura de supa. Jumatate de continut ajunge in gurita, restul pe haine. E foarte lacoma. Tine lingura in pumn si sta aplecata asupra farfuriei. La final poti sa ghicesti ce a mancat dupa haine. Ba chiar, dupa felul si numarul petelor, poti ghici daca a mancat mai multa supa sau mai multa mancarica.

- Fata, ii zic, vai de baiatul care o sa te invite la restaurant!

Deia se gandeste putin si protesteaza:

- Ma duc cu Deiu!
- Nu, draga, ii raspund eu, Deiu o sa se duca la restaurant cu alta fata.

- Eu ma duc cu Deia, transeaza Deiu problema.

De dimineata am papat niste crenvursti. Deiu termina primul, si-mi arata doua degete, spunandu-mi pe un ton victorios:

- Am mancat tot. Doi-doi!

Incerc sa-i spun ca de fapt a mancat unul si unul, in total doi. Chestia asta il pune pe ganduri.

- Doi-doi, precizeaza el, adica doi crenvursti, desemnati fiecare cu cifra doi, pentru ca au fost mancati amandoi. E complicat, asa ca nu mai insist. Pe cartea cu gargarite merge bine, dar la crenvursti - care reprezinta realitatea nuda - nu mai e ca la gargarite.

Si uite-asa se va face ora 12, cand vom merge la culcare.

(Iunie 8, 2007)

The Power of Advertising...

2009-07-05T18:58:00.000-07:00

Nu mi-au placut foarte mult decorurile din Gladiatorul. Am varianta mea.

(Iunie 6, 2007)

Ciorbita de dovlecei

2009-07-05T18:56:00.000-07:00

Azi suntem raciti.

Nu mergem la gradi, asa ca pana vine mami de la serviciu stam cu tati.

Tati prepara sandviciuri cu cascaval la cuptor, iar pentru pranz o ciorbita de dovlecei si orez cu pui. Tot pentru pranz vom incerca si prajiturica aceea cu multe zahar tos si cacao, pe care o gateste nenea Jamie la televizor :)

http://www.jamieoliver.com/

Suuuuper!

(Iunie 6, 2007)

Bucurestii

2009-07-05T18:53:00.000-07:00

Anul 1892
========

"Alegerile generale pentru Camera si pentru Senat se fac cu lupte crancene, fiindca toti liberalii erau acum uniti pe aceleasi liste. Desi, ca intotdeauna in Romania, presiunile au fost foarte mari din partea administratiei, in Camera au putut patrunde 32 de opozanti si vreo 3 independenti care, de fapt, erau tot din opozitie.

Dintre fruntasii opozitiei au fost alesi in Camera si in Senat: Dimitrie Bratianu, Gheorghe Vernescu, Eugeniu Stanescu, P.S. Aurelian, Constantin Stoicescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Panu, Stefan Sendrea, Gheorghe Marzescu, Nicu Gane, Nicolae Blaremberg, Emanuel Proumbaru, V.G. Mortun. Pentru intaia oara de cand isi punea candidatura G.D. Paladi a fost batut la Barlad.

In sfarsit, guvernul avea acum o mare majoritate omogena cu care putea pasi la reforme. Cel putin dupa patru ani de framantari, tara intra intr-o perioada linistita.

(...)

Noua stare de lucruri in Parlament o hotareste alegerea birourilor, acum majoritatile sunt compacte iar opozitia nu mai poate avea nici o influenta.

La Senat, Gheorghe Cantacuzino este ales presedinte cu 52 de voturi contra 17 bilete albe; opozitia nu mai poate prezenta candidati. La Camera e ales presedinte generalul Manu cu 114 voturi contra 31 bilete albe.
Aceste Camere vor lucra acum timp de patru ani. De la 1871 nu mai guvernase patru ani un cabinet conservator, si nici dupa 1895 n-a mai guvernat un altul atata timp.

In cercurile politice se face haz de un amanunt foarte picant. Alexandru Djuvara, un tanar foarte inteligent si cu lectura literara, era, in acelasi timp si un om foarte ambitios. In timpul uneia din crizele care bantuiau partidul conservator, Alexandru Djuvara incepu sa lucreze pentru constituirea unui minister liberal-conservator in care, insa, sa figureze si el. Lista acestui minister a fost scrisa chiar cu mana sa ai a fost gasita de un conservator oarecare. Cand, dupa alegerile generale din februarie 1891, Djuvara a declarat, spre a raspunde celor care il acuzau de nestatornicie, cum ca el a luptat intotdeauna ca sa impiedice concentrarea conservatoare, insa adversarii i-au publicat in facsimile lista cea faimoasa. Iat-o:

LISTA MINISTERIALA

Interne - L. Catargiu
Finante - G. Vernescu, Pake Protopopescu
Externe - A. Lahovary, Cantacuzino
Justitia -T. Ionescu, Vernescu, C.Boerescu
Culte - Pony, Holban, T. Ionescu
Razboi - I. Lahovary, A. Anghelescu
Lucrari - publice Olanescu
Domenii - Djuvara

Dupa cum se vede, pentru toate departamentele Alexandru Djuvara propunea cate doua sau trei persoane, numai pentru interne, lucrari publice si domenii propunea numai cate unul.
Alexandru Djuvara a ajuns mai tarziu ministru a partidului liberal, atunci insa, in 1892, s-a ras destul de faimoasa lista.
=========================================

La inceputul sedintei Camerei de la 22 mai, primul minstru, Lascar Catargiu se scoala si face urmatoarea declaratie:
- Guvernul este fericit sa anunte Camerei logodna A.S.R. Printul mostenitor al Romaniei cu A.S.R. Principesa Maria-Alexandra-Victoria de Edimburg, fiica ducelui de Edimburg si a marei ducese Alexandrovska a Rusiei.

Cu aceasta logodna s-a pus definitiv capat romanului de dragoste al principelui mostenitor Ferdinand.

=========================================

La Teatrul National joaca marea Sarah Bernardt. In toate serile sala teatrului e plina de toata aristocratia bucuresteana, si multa lume se agata de lumea inalta. Se spunea si asa era ca au fost femei care si-au ipotecat casele ca sa-si poata cumpara diamante, toalete si sa poata plati loja in care sa figureze la celebrele reprezentatii.
Aceasta nevroza, specifica unor femei, bantuia in Romania. Au fost doamne care preferau sa n-aiba ce manca peste o luna decat sa lipseasca de la reprezentatiile Sahrei Bernardt, unde figura toata lumea buna. (...)

=========================================

Dimitrie Studza este seful partidului liberal. Cu aceasta sefie incepe o opozitia darza, violenta, impotriva tuturor proiectelor de legi ale guvernului.
Legi foarte bune, legi necesare consolidarii statului si ordinii in stat sunt combatute cu inversunare; mai mult, liberalii ameninta ca de cate ori o lege este votata, la venirea lor la carma se va desfiinta.
Lascar Catargiu prezinta legea infiitarii jandarmeriei rurale, care nu exista. Aceasta institutie devenise foarte necesara din cauza ca siguranta publica la sate aproape ca nu mai era. Liberalii o combat cu inversunare sub pretextul ca jandarmeria va sluji numai pentru terorizarea opozitiei.

Legea maximului, adica legea taxelor comunale pe accize, e combatuta cu o rara vehementa. Partidul liberal, pe langa opozitia din Camera, intreprinde si o violenta campanie extra-parlamentara. In sfarsit, Dimitrie Sturdza publica un manifest prin care, combatand cu vehementa legea, da tarii fagaduiala solemna ca o va desfiinta de indata ce partidul va veni la putere. Dar partidul a venit la putere peste doi ani si jumatate, iar legea maximului n-a fost desfiintata.

In ziua de 5 aprilie, partidul liberal tine o intrunire de protest impotriva acestei legi, apoi trimite la Camera o delegatie care sa prezinte presedintelui un protest impotriva ei. Luni, 5 aprilie, era tocmai la ordinea de zi acest proiect.
Dar liberalii facusera o puternica propaganda in hale, in piata, in toata lumea comerciala si muncitoare.
Luni de dimineata carutasii, macelarii, precupetii sunt in greva. Hala este inchisa; in acelasi timp, mii de oameni ocupau piata, strada Bibescu-Voda si curtea Mitropoliei. Guvernul nu luase nici o masura pentru a mentine ordinea.

Generalul Manu, presedintele Camerei, soseste, multimea il saluta, iar presedintele delegatiei - precum si un delegat din Ploiesti ii prezinta cate o petitie de protest. Generalul Manu fagaduieste ca Adunarea deputatilor isi va face datoria si va cauta sa nu apese asupra industriei romane.

Dar imbulzeala in curtea Camerei creste, ca si fierberea, astfel ca peste putin toate tribunele Camerei sunt tixite de lume, iar usa de la intrare este ca si baricadata; deputatii abia mai puteau strabate.

De la o fereastra a Camerei, Petre Carp, vazand agitatia delegatilor in curte isi indreapta monoclul si se uita la ei razand. Atunci indarjirea incepe sa fie si mai mare. Din Camera vin stiri ca deputatii au inceput sa discute despre lege.

Fierberea fiind in crestere in curte si Camera fiind ca si baricadata, fortele politienesti evacueaza curtea. In acest moment, incepe o ploaie cu pietre asupra detasamentelor de politie si asupra deputatilor din majoritate care soseau la sedinta. (...)

Fortele de ordine intervin. Jandarmii calari sarjeaza de cateva ori spre a curata piata, dar reusesc cu mare greutate. Multimea se retrage spre hale, unde se baricadeaza si fac sa cada o ploaie de pietre asupra strazii Bibescu-Voda, cheiul Dambovitei etc.

In fata acestei situatii, sedinta Camerei e ridicata. La ora 16.30, Lascar Catargiu iese din Camera pe jos prin marea intrare din strada Bibescu-Voda. Mai multi deputati, printre care si ministrul Alexandru Marghiloman, il roaga sa se intoarca si sa iasa pe din dos, dar acesta rade si merge inainte.

Inconjurat de cativa devotati, Al. Marghiloman si C. Olanescu, aparat la cap de palariile catorva, presedintele consiliului si grupul din jurul sau, inainteaza prin ploaia de pietre care, aruncate din hale, ajung pana la biserica Domnita Balasa. Una din aceste pietre gaureste palaria lui Marghiloman.

Spre a risipi multimea, trupele au avut mult de lucru, deoarece aceasta baricadase podul cu un numar de vagonete si carute, din spatele carora bombardau trupele cu pietre.

Agitatia a continuat cateva zile.

In ziua de 8 aprilie, fiind si ziua aniversara a lui C.A. Rosetti, partidul liberal a hotarat o manifestatie la mormantul marelui ziarist. In aceeasi zi, se hotareste si o mare intrunire de protest pentru 'sangele varsat la Mitropolie'. Dar politia a interzis proprietarilor salilor Dacia si Orfeu sa le inchirieze, din cauza ca intrunirea s-a tinut in strada Clementei 15, in curtea caselor Barcanescu, unde locuia maiorul Fanuta. Cu incetul, agitatia s-a potolit, iar legea maximului a fost votata.

=========================================

Izbucneste asa zisa 'afacere a camatarilor', care a facut atata zgomot la vremea ei. D-nii C. Cotadi, I.N. Bibescu, Stelian Bolintineanu si locotenentul C. Raceanu se plang Parchetului cum ca au fost jefuiti de un grup de camatari, printre care Avramescu, fratii Weintraub, Marculescu etc. Procurorul Hamangiu conduce ancheta.(...)

Unul dintre camatari, numit Jean Avramescu, a fost arestat cu alai, ziua-n amiaza mare, in fata cofetariei Capsa, de catre insusi procurorul Hamangiu. Parchetul a facut descinderi, sechestrand casele de fier ale camatarilor Ciurcu si Marculescu. Zilnic sunt chemati la Parchet alti noi camatari. (...)

=========================================

Un atentat emotioneaza o parte a Capitalei. Un oarecare tanar din Pitesti, Mihail Georgescu, in varsta de 22 de ani, se inamoreaza de domnisoara Stelorian, fiica stenografului Stelorian. Respins de mai multe ori, Georgescu planuia o infamie. (...) Intr-o zi se inarmeaza cu o sticla de vitriol si se duce la Sosea, unde stia ca domnisoara se plimba aproape zilnic. Intr-adevar, trasura cu doamna si domnisoara Stelorian se opreste in fata bufetului. Deodata, Georgescu sare in trasura si unge obrazul stang al iubitei cu un tampon de vata imbibat in vitriol.

Domnisoara Stelorian, primind repede ingrijiri, scapa nemutilata, iar atentatorul fu arestat si primi toata viata porecla de 'Georgescu-vitriol'.
=========================================

Pe la sfarsitul lunii septembrie a sosit in Bucuresti Marea Ducesa de Coburg, mama principesei Maria. Ducesa a venit impreuna cu cele trei fiice ale sale, Victoria, Alexandra si Beatrice.

Spectacolele teatrale incep, caci suntem la inceputul lui octombrie.

La Baile Eforiei joaca o trupa de opereta franceza.
La sala Hugo, program variat, cu artisti de mana intai de la Paris.

Iata programul de incepere a stagiunii:

- Ana Debriege, stea pariziana.
- Ana Held, marea vedeta pariziana.
- D. Ganivet, comic din Paris.
- Domnul si domnisoara Beerat de la Trocadero, din Londra.
- Amalia Ferando, cantatrice italiana.
- Ochestra condusa de Eduard Strauss.
- La Teatrul National joaca marea artista romana Agata Barsescu.
- La Palatul Ateneului un mare scamator si hipnotizator, comandorul Caseneuve, si mediul sau, Reine Desolanges.

La sfarstiul lunii decembrie, Teatrul National prezinta prntru prima oara tragedia Saul, piesa in 5 acte de Al. Macedonski si Pvelescu. Piesa e jucata de Constantin Notara in rolul titular Ar. Demetriadi, I. Livescu si domnisoarele Aristita Romanescu si A. Ciupagea.

In politica avem o spartura in sanul partidului conservator. Grigore Paucescu, fruntas al acestui partid, pe care-l desparte o ostilitate crunta de junimisti, a iesit din partid si a trecut oficial in dizidenta. Aceasta hotarare a anuntat-o de la tribuna Camerei.
Paucescu isi pusese candidatura la vice-presedentia Camerei. Pentru el au votat toti conservatorii, anti-junimistii si opozitia liberala, dar n-a putut intruni decat 62 de voturi din 138 de votanti.

Anul 1894 va marca inceputul frecusurilor din guvern si al partidului de la putere.

************************************************

Anul 1892
========

"Alegerile generale pentru Camera si pentru Senat se fac cu lupte crancene, fiindca toti liberalii erau acum uniti pe aceleasi liste. Desi, ca intotdeauna in Romania, presiunile au fost foarte mari din partea administratiei, in Camera au putut patrunde 32 de opozanti si vreo 3 independenti care, de fapt, erau tot din opozitie.

Dintre fruntasii opozitiei au fost alesi in Camera si in Senat: Dimitrie Bratianu, Gheorghe Vernescu, Eugeniu Stanescu, P.S. Aurelian, Constantin Stoicescu, Anastase Stolojan, Gheorghe Panu, Stefan Sendrea, Gheorghe Marzescu, Nicu Gane, Nicolae Blaremberg, Emanuel Proumbaru, V.G. Mortun. Pentru intaia oara de cand isi punea candidatura G.D. Paladi a fost batut la Barlad.

In sfarsit, guvernul avea acum o mare majoritate omogena cu care putea pasi la reforme. Cel putin dupa patru ani de framantari, tara intra intr-o perioada linistita.

(...)

Noua stare de lucruri in Parlament o hotareste alegerea birourilor, acum majoritatile sunt compacte iar opozitia nu mai poate avea nici o influenta.

La Senat, Gheorghe Cantacuzino este ales presedinte cu 52 de voturi contra 17 bilete albe; opozitia nu mai poate prezenta candidati. La Camera e ales presedinte generalul Manu cu 114 voturi contra 31 bilete albe.
Aceste Camere vor lucra acum timp de patru ani. De la 1871 nu mai guvernase patru ani un cabinet conservator, si nici dupa 1895 n-a mai guvernat un altul atata timp.

In cercurile politice se face haz de un amanunt foarte picant. Alexandru Djuvara, un tanar foarte inteligent si cu lectura literara, era, in acelasi timp si un om foarte ambitios. In timpul uneia din crizele care bantuiau partidul conservator, Alexandru Djuvara incepu sa lucreze pentru constituirea unui minister liberal-conservator in care, insa, sa figureze si el. Lista acestui minister a fost scrisa chiar cu mana sa ai a fost gasita de un conservator oarecare. Cand, dupa alegerile generale din februarie 1891, Djuvara a declarat, spre a raspunde celor care il acuzau de nestatornicie, cum ca el a luptat intotdeauna ca sa impiedice concentrarea conservatoare, insa adversarii i-au publicat in facsimile lista cea faimoasa. Iat-o:

LISTA MINISTERIALA

Interne - L. Catargiu
Finante - G. Vernescu, Pake Protopopescu
Externe - A. Lahovary, Cantacuzino
Justitia -T. Ionescu, Vernescu, C.Boerescu
Culte - Pony, Holban, T. Ionescu
Razboi - I. Lahovary, A. Anghelescu
Lucrari - publice Olanescu
Domenii - Djuvara

Dupa cum se vede, pentru toate departamentele Alexandru Djuvara propunea cate doua sau trei persoane, numai pentru interne, lucrari publice si domenii propunea numai cate unul.
Alexandru Djuvara a ajuns mai tarziu ministru a partidului liberal, atunci insa, in 1892, s-a ras destul de faimoasa lista.
=========================================

La inceputul sedintei Camerei de la 22 mai, primul minstru, Lascar Catargiu se scoala si face urmatoarea declaratie:
- Guvernul este fericit sa anunte Camerei logodna A.S.R. Printul mostenitor al Romaniei cu A.S.R. Principesa Maria-Alexandra-Victoria de Edimburg, fiica ducelui de Edimburg si a marei ducese Alexandrovska a Rusiei.

Cu aceasta logodna s-a pus definitiv capat romanului de dragoste al principelui mostenitor Ferdinand.

=========================================

La Teatrul National joaca marea Sarah Bernardt. In toate serile sala teatrului e plina de toata aristocratia bucuresteana, si multa lume se agata de lumea inalta. Se spunea si asa era ca au fost femei care si-au ipotecat casele ca sa-si poata cumpara diamante, toalete si sa poata plati loja in care sa figureze la celebrele reprezentatii.
Aceasta nevroza, specifica unor femei, bantuia in Romania. Au fost doamne care preferau sa n-aiba ce manca peste o luna decat sa lipseasca de la reprezentatiile Sahrei Bernardt, unde figura toata lumea buna. (...)

=========================================

Dimitrie Studza este seful partidului liberal. Cu aceasta sefie incepe o opozitia darza, violenta, impotriva tuturor proiectelor de legi ale guvernului.
Legi foarte bune, legi necesare consolidarii statului si ordinii in stat sunt combatute cu inversunare; mai mult, liberalii ameninta ca de cate ori o lege este votata, la venirea lor la carma se va desfiinta.
Lascar Catargiu prezinta legea infiitarii jandarmeriei rurale, care nu exista. Aceasta institutie devenise foarte necesara din cauza ca siguranta publica la sate aproape ca nu mai era. Liberalii o combat cu inversunare sub pretextul ca jandarmeria va sluji numai pentru terorizarea opozitiei.

Legea maximului, adica legea taxelor comunale pe accize, e combatuta cu o rara vehementa. Partidul liberal, pe langa opozitia din Camera, intreprinde si o violenta campanie extra-parlamentara. In sfarsit, Dimitrie Sturdza publica un manifest prin care, combatand cu vehementa legea, da tarii fagaduiala solemna ca o va desfiinta de indata ce partidul va veni la putere. Dar partidul a venit la putere peste doi ani si jumatate, iar legea maximului n-a fost desfiintata.

In ziua de 5 aprilie, partidul liberal tine o intrunire de protest impotriva acestei legi, apoi trimite la Camera o delegatie care sa prezinte presedintelui un protest impotriva ei. Luni, 5 aprilie, era tocmai la ordinea de zi acest proiect.
Dar liberalii facusera o puternica propaganda in hale, in piata, in toata lumea comerciala si muncitoare.
Luni de dimineata carutasii, macelarii, precupetii sunt in greva. Hala este inchisa; in acelasi timp, mii de oameni ocupau piata, strada Bibescu-Voda si curtea Mitropoliei. Guvernul nu luase nici o masura pentru a mentine ordinea.

Generalul Manu, presedintele Camerei, soseste, multimea il saluta, iar presedintele delegatiei - precum si un delegat din Ploiesti ii prezinta cate o petitie de protest. Generalul Manu fagaduieste ca Adunarea deputatilor isi va face datoria si va cauta sa nu apese asupra industriei romane.

Dar imbulzeala in curtea Camerei creste, ca si fierberea, astfel ca peste putin toate tribunele Camerei sunt tixite de lume, iar usa de la intrare este ca si baricadata; deputatii abia mai puteau strabate.

De la o fereastra a Camerei, Petre Carp, vazand agitatia delegatilor in curte isi indreapta monoclul si se uita la ei razand. Atunci indarjirea incepe sa fie si mai mare. Din Camera vin stiri ca deputatii au inceput sa discute despre lege.

Fierberea fiind in crestere in curte si Camera fiind ca si baricadata, fortele politienesti evacueaza curtea. In acest moment, incepe o ploaie cu pietre asupra detasamentelor de politie si asupra deputatilor din majoritate care soseau la sedinta. (...)

Fortele de ordine intervin. Jandarmii calari sarjeaza de cateva ori spre a curata piata, dar reusesc cu mare greutate. Multimea se retrage spre hale, unde se baricadeaza si fac sa cada o ploaie de pietre asupra strazii Bibescu-Voda, cheiul Dambovitei etc.

In fata acestei situatii, sedinta Camerei e ridicata. La ora 16.30, Lascar Catargiu iese din Camera pe jos prin marea intrare din strada Bibescu-Voda. Mai multi deputati, printre care si ministrul Alexandru Marghiloman, il roaga sa se intoarca si sa iasa pe din dos, dar acesta rade si merge inainte.

Inconjurat de cativa devotati, Al. Marghiloman si C. Olanescu, aparat la cap de palariile catorva, presedintele consiliului si grupul din jurul sau, inainteaza prin ploaia de pietre care, aruncate din hale, ajung pana la biserica Domnita Balasa. Una din aceste pietre gaureste palaria lui Marghiloman.

Spre a risipi multimea, trupele au avut mult de lucru, deoarece aceasta baricadase podul cu un numar de vagonete si carute, din spatele carora bombardau trupele cu pietre.

Agitatia a continuat cateva zile.

In ziua de 8 aprilie, fiind si ziua aniversara a lui C.A. Rosetti, partidul liberal a hotarat o manifestatie la mormantul marelui ziarist. In aceeasi zi, se hotareste si o mare intrunire de protest pentru 'sangele varsat la Mitropolie'. Dar politia a interzis proprietarilor salilor Dacia si Orfeu sa le inchirieze, din cauza ca intrunirea s-a tinut in strada Clementei 15, in curtea caselor Barcanescu, unde locuia maiorul Fanuta. Cu incetul, agitatia s-a potolit, iar legea maximului a fost votata.

=========================================

Izbucneste asa zisa 'afacere a camatarilor', care a facut atata zgomot la vremea ei. D-nii C. Cotadi, I.N. Bibescu, Stelian Bolintineanu si locotenentul C. Raceanu se plang Parchetului cum ca au fost jefuiti de un grup de camatari, printre care Avramescu, fratii Weintraub, Marculescu etc. Procurorul Hamangiu conduce ancheta.(...)

Unul dintre camatari, numit Jean Avramescu, a fost arestat cu alai, ziua-n amiaza mare, in fata cofetariei Capsa, de catre insusi procurorul Hamangiu. Parchetul a facut descinderi, sechestrand casele de fier ale camatarilor Ciurcu si Marculescu. Zilnic sunt chemati la Parchet alti noi camatari. (...)

=========================================

Un atentat emotioneaza o parte a Capitalei. Un oarecare tanar din Pitesti, Mihail Georgescu, in varsta de 22 de ani, se inamoreaza de domnisoara Stelorian, fiica stenografului Stelorian. Respins de mai multe ori, Georgescu planuia o infamie. (...) Intr-o zi se inarmeaza cu o sticla de vitriol si se duce la Sosea, unde stia ca domnisoara se plimba aproape zilnic. Intr-adevar, trasura cu doamna si domnisoara Stelorian se opreste in fata bufetului. Deodata, Georgescu sare in trasura si unge obrazul stang al iubitei cu un tampon de vata imbibat in vitriol.

Domnisoara Stelorian, primind repede ingrijiri, scapa nemutilata, iar atentatorul fu arestat si primi toata viata porecla de 'Georgescu-vitriol'.
=========================================

Pe la sfarsitul lunii septembrie a sosit in Bucuresti Marea Ducesa de Coburg, mama principesei Maria. Ducesa a venit impreuna cu cele trei fiice ale sale, Victoria, Alexandra si Beatrice.

Spectacolele teatrale incep, caci suntem la inceputul lui octombrie.

La Baile Eforiei joaca o trupa de opereta franceza.
La sala Hugo, program variat, cu artisti de mana intai de la Paris.

Iata programul de incepere a stagiunii:

- Ana Debriege, stea pariziana.
- Ana Held, marea vedeta pariziana.
- D. Ganivet, comic din Paris.
- Domnul si domnisoara Beerat de la Trocadero, din Londra.
- Amalia Ferando, cantatrice italiana.
- Ochestra condusa de Eduard Strauss.
- La Teatrul National joaca marea artista romana Agata Barsescu.
- La Palatul Ateneului un mare scamator si hipnotizator, comandorul Caseneuve, si mediul sau, Reine Desolanges.

La sfarstiul lunii decembrie, Teatrul National prezinta prntru prima oara tragedia Saul, piesa in 5 acte de Al. Macedonski si Pvelescu. Piesa e jucata de Constantin Notara in rolul titular Ar. Demetriadi, I. Livescu si domnisoarele Aristita Romanescu si A. Ciupagea.

In politica avem o spartura in sanul partidului conservator. Grigore Paucescu, fruntas al acestui partid, pe care-l desparte o ostilitate crunta de junimisti, a iesit din partid si a trecut oficial in dizidenta. Aceasta hotarare a anuntat-o de la tribuna Camerei.
Paucescu isi pusese candidatura la vice-presedentia Camerei. Pentru el au votat toti conservatorii, anti-junimistii si opozitia liberala, dar n-a putut intruni decat 62 de voturi din 138 de votanti.

Anul 1894 va marca inceputul frecusurilor din guvern si al partidului de la putere.

(C. Bacalbasa - Bucurestii de altadata)

(Iunie 5, 2007)

Mami e microbista

2009-07-05T18:50:00.000-07:00

In familia noastra, nu tati, ci mami e mare microbista. Asta se intampla pentru ca tatal lui mami - care, din pacate, ne-a parasit acum doi ani - a fost arbitru de fobtal. Mami a crescut in tricoul negru, incaltata cu crampoane si sufland din fluier.

Mami joaca fotbal excelent: dribleaza, paseaza si suteaza napraznic. Cand o privesc, jucand fotbal cu picii pe 'terenul' de la Comarnic, imi imaginez ca echipele de fotbal feminin trebuie sa fie tare dragute. Inchipuiti-va 22 de fete, alergand de zor, imbracate in tricouri colorate.

Iar daca mai ai norocul sa dea si o ploaie... hmm... N-am dreptate?

(Iunie 5, 2007)

E mami

2009-07-05T18:43:00.000-07:00

Deiua a desenat astazi niste felicitari pentru mami. Ea e mami. Desenul e mai cristalizat, mami are cap, ochi, gura zambitoare si picioruse. Piciorusele pornesc direct din barbie. Piciorusele sunt foarte importante, pentru ca de la inaltimea la care e Deiu picioarele se vad cel mai bine. De fapt si tati e de acord in aceasta chestiune: picioarele sunt foarte importante pentru fete. O sa-l invete tati niste chestii mai incolo... :)

De altfel mami ne-a dat voie ca, atunci cand ne facem mari, sa mergem la vanatoare de fete, pe stadioane si sa bem bere impreuna. O luam si pe Deia. Poate o luam si pe mami, cine stie...

(Iunie 5, 2007)

Azi am fost bolnaviori

2009-07-05T18:41:00.000-07:00

Deiu a racit si a facut februta. Toti de la gradi au facut. Aproape 39 la umbra, rau de tot! Insa lucrurile nu se opresc aici: copii au o capacitate inascuta de a rezista la temperaturi inalte. Asa se face ca Deiu, rosu ca un carbune incins, dadea semne certe de vioiciune.

Mami a reusit sa-l impacheteze in prosoape ude. Arata ca un viermisor de matase. Era foarte fericit ca i se da atentie si canta:

- Laa-la-la-la-laaaa...

Toata lumea isi dadea concursul, inclusiv Deia. Deia auzise ca hrana sanatoasa are darul de-a intari organismul. Deiu nu se putea servi de maini, fiind impachetate, asa ca surioara sa ii cara in gurita o suma de alimente consistente: biscuiti cu crema de cioco, sticsuri cu aroma de cascaval si pufuleti dulci. Deiu inghitea cate un fel, iar intre inghitituri si realimentari ale gurii isi gasea timp sa si cante:

- Laa-la-la-la-laaaa...

Dupa ce a scazut februta ne-am uitat la un film cu un papagal vorbitor (Paulie) si am adormit linistiti. Tati ne-a invelit si a luat toate sticsurile, resturile de biscuiti si de pufuleti de pe spatele lui mami, care, dormind tun, fusese transformata in masuta.

Nani-nani... hrrr... hrrr...

(Iunie 4, 2007)

Daca e 1 iunie, atunci e carnaval

2009-07-05T18:38:00.000-07:00

1 iunie 2007. Locatia: gradi. O puzderie de Oameni Paianjeni pitici, pirati, Supermeni, testoase Ninja, iar din partea fetelor printese Barbie, zane si din cand in cand cate o dansatoare flamenco sau cate o turcoaica. Muzica, suc, alergatura, veselie maxima.
Il puteti vedea pe Deiu in costum de pirat, agitand un steag de cat el de mare. O puteti vedea pe Alexia, fetita care suspina dupa Deiu, imbracata in papusa Barbie. Le puteti vedea pe prietenele lui Deia - cu Deia cu tot -, alergand in cerc si chiuind de bucurie.

Tra-la-la-la, la-la-la...

(Iunie 1, 2007)

Cadoul (Part 2) - The Revenge Of The Sith

2009-07-05T18:37:00.000-07:00

Orice om are o mama, care trebuie vizitata din cand in cand. Asa ca i-am facut o vizita. Sta aproape, cateva strazi mai incolo.

M-a primit inca din prag, privindu-ma lung si clatinand din cap:

- Ai slabit!

M-am privit si eu, atat cate se poate privi un om. N-am ajuns la aceeasi concluzie. Ba din contra.

- E din cauza painii, mi-a explicat mama. Mananci foarte multa paine. Incearca sa mananci fara restrictii, insa fara paine. Regimurile de slabire nu sunt bune, iti distrug organismul.

M-a poftit in sufragerie, unde ma astepta o masa de trei-patru persoane. Am dat painea la o parte, semn ca luasem o hotarare.

- Mananca, m-a indemnat mama.

Mancare buna. Ca la mama acasa.

- Iti place?

- Iham.

- Ce-a spus Simona de bluzita? m-a intrebat mama, dupa ce am terminat de mancat. I-a placut?

- Da, am confirmat eu, atacand frontal o prajitura cu nuci. Fara paine.

- Ma bucur.

- Hai, ca trebuie sa plec la serviciu.

Mi-a pus in brate un carton de prajituri si lapticul cu cacao si vacuta pe ambalaj, preferatul nepotilor.

Cam asta e tot.

(Mai 32, 2007)

Cadoul

2009-07-05T18:34:00.000-07:00

De cand au capatat nepoti, ai mei s-au obisnuit sa cumpere tot felul de chestii. In patru ani am strans 5 saci de jucarii, dintre care 3 contin resturi, jucarii afectate in proportii diferite.

N-a durat mult pana cand ai mei si-au dat seama ca si adultii se bucura cand primesc cate ceva. Ieri sotia mea a primit cadou o bluzita. Un verde foarte frumos, ii sta foarte bine. Dimineata s-a probat, s-a aranjat si mi-a zambit lung:

- Iti place? a intrebat ea.
- Ihi, am zis eu. E... frumoasa...
- Nu-i putin cam decoltata?

Nu era 'putin', era chiar mai mult...

- E de la mamica ta, imi precizeaza ea, si ma fixeaza printre gene, cu capul usor intr-o parte.
- A, da? E minunata :) Iti sta foarte bine.

Va las, ma duc in vizita. La mama.

(Mai 31, 2007)

Folositi Mozilla

2009-07-05T18:32:00.000-07:00

Nu Internet Explorer. Just Firefox!

(Mai 31, 2007)

Albinutele

2009-07-05T18:28:00.000-07:00

Vine o vreme in care va trebui sa dau explicatii despre cum functioneaza, de cand lumea, magicul dans dintre sexe. Stiti voi, ritualul, dansul paunului, albinutele... chestii de genul asta.
Insa, privind in urma, constat ca nu am material didactic. Experientele erotice le-am consumat foarte tarziu, undeva spre sfarsitul liceului, insa n-am avut initiativa multa vreme. Totusi n-am sa va povestesc episodul primului sarut, si nici alte episoade, ci o experienta mult mai intensa si mai interesanta.

Tot timpul am fost un aiurit, un imprastiat. Eram tipul care facea glumele in ore, care gaseam cate o replica pentru fiecare profesor.

Am urmat un liceu de arta - Liceul Nicolae Tonitza din Bucuresti - care era cunoscut, pe vremea lui Ceausescu, ca un liceu de sariti de pe fix. Purtam uniforme ca toate scolile, insa purtam si bocanci, plete, fetele se fardau si profesorii purtau barbi. Si eu imi purtam piciorusele in bocanci cu tinte din comert, iar peste haina regulamentara, cu cravata, purtam o geaca din blugi, fara maneci, pe spatele careia il pictasem pe Eddy, mascota celor de la Iron Maiden. Par lung n-am avut niciodata, in schimb verile obisnuiam sa ma rad complet, de aratam ca o biluta cu urechi.

Imi placeau niste ochi albastri, par lung si picioare pe masura. Nu parea o fata foarte cumintica, dar nici nu sarea calul. N-aveam nici o sansa, cu toate bancurile pe care le faceam in timpul orelor - statea in spatele meu - sau cu tot circul pe care-l incercam in pauze. Pe parcurs, am observat ca glumele mele erau gustate de o alta colega. Incepuse chiar sa ma secondeze. Aici problema se complica ingrozitor, pentru ca nu mai vorbim de o fata cu ochi albastri, semi-cuminte, ci de rebela clasei. O tipa cu parul galben-pai tuns scurt, ingrozitor de baietoasa, cu unghii scurte si date cu oja neagra, cu ciorapi plasa care se iveau amenintator de sub sarafan, cu o colectie intreaga de bratari impletite din piele, ornate cu pietricele lacuite. Semana - acum imi dau seama - cu Pink, si ca infatisare, dar si ca atitudine.

La inceput nu i-am dat atentie, dar incepusem sa ma las completat si sa-i servesc poante in timpul orei. In pauze intra in vorba cu mine si, inevitabil, cu colegul meu de banca. Ba chiar a facut o chestie ciudata, cand a certat o colega ce imi sarise in cap, nervoasa ca-i sterpelisem sandvisul din banca:

- Tu sa-l lasi in pace, ca am eu grija de el! Eu sunt nevasta-sa!

Aha, iata-ma insurat de la o varsta frageda! De atunci a continuat pe chestia asta, pana cand intreg palierul a aflat de acest... mariaj. Am crezut ca-si bate joc de mine, dar in putinele clipe cand reuseam s-o conduc la tramvai - insotit de bunul meu coleg de banca, asemenea unui plasture - am vazut ca nu avea intentia sa ma umileasca.

Intr-o buna zi, cand ne aflam toti la atelier, stransi in jurul mesei si asteptandu-l pe profesor, tipa a aparut cu intarziere, si, dupa ce si-a lasat bagajele pe un scaun s-a... asezat pe genunchii mei. Fara nici un avertisment. Sporovaia cu restul colegilor fara sa ma bage in seama, de parca as fi fost un fotoliu. Situatia era foarte grava. La inceput am fost binecuvantat cu o amorteala zdravana, pentru ca se asezase nu prea comod, si nici eu nu faceam eforturi sa cer o imbunatatire a situatiei. Dupa un timp am simtit o durere ascutita, care mi-a facut sa-mi iau gandul de la alte lucruri. Dar n-a durat mult, pentru ca a inceput sa se foiasca. Se foia constant. Incepusem sa ma gandesc la toate nenorocirile din lume, la accidente, la furnicile care-mi circulau prin picioare. A plecat peste cateva minute, lasand in urma o epava umana. A fost o experienta intensa. Intensa de tot.

===========================================

Aiureala mea a continuat foarte mult timp, si in scurt timp m-am trezit cu o imagine de ciudat. Am inceput sa lucrez inca din primul an de facultate, asa ca am cunoscut alte tipe. De asta data colege de serviciu. Prima care m-a remarcat mi-a reprosat faptul ca nu injuram. "Un barbat trebuie sa injure", mi-a spus ea. "Dar poate o femeie sa stea cu un barbat care injura?" "Daca nu sare calul... da'. Exemplul cel mai viu era un coleg, care injura la fiecare secunda. Ca aspect arata excelent: costum, cravata dreapta, pantaloni la dunga, gel, tot tacamul. Stia sa intretina o conversatie, dar nu uita sa o pipereze constant. Ma tot intrebam de unde luase omul obiceiul injuraturilor. Intamplator, am surprins o discutie dintre el si mama lui, care l-a sunat pe mobil. Suna cam asa:

- Da, maman, sarut-mana! Nu, pai ce (...) era sa fac?! M-am gandit ca (...) mea, asa si pe dincolo...

Mda, era din familie. Dar tot nu m-am dat pe brazda. Nu inseamna ca eram mut. Eram vorbaret ca intotdeauna, insa nu ma interesau nici injuraturile si nici aluziile deocheate. Ma simteam destul de multumit cu mine insumi ca sa mai copiez pe cineva, chiar daca acel cineva reprezenta tipul de mascul acceptat de societate.

=================================================

La scurt timp dupa s-a consumat si prima iubire. Pe urma s-a consumat si a doua. Au urmat a treia si a patra, dupa care a urmat...sotia. :) Credeti ca lucrurile s-au oprit aici? Nuuuu, au mai fost ceva probleme.

De regula implicand colege de serviciu. Dupa casatorie am considerat fiecare femeie ca pe un prieten, fara nici un alt sens ascuns. Adica nici macar acea nevoie de a-mi verifica abilitatile de vanator, pe care, pe parcurs, le mai capatasem. Asa ca la un anumit serviciu, m-am integrat perfect in echipa, mai ales dupa ce am afisat pe ecranul computerului un wallpaper cu picii. Foarte interesata era o colega, care mi-a cerut o gramada de poze, si care, in timpul pauzelor, imi punea o multime de intrebari. Si mie nu trebuie sa-mi ceri de doua ori sa vorbesc despre pici; cred ca as povesti si-n fata unui stalp de telegraf daca mi-ar cere. Acasa ii povesteam sotiei ce bine sunt primit de catre colegi, si ca exisat o colega care imi cere constant poze.

Sotia a fost amuzata si mi-a zis:

- Pai daca iti cere, atunci da-i!

Dupa scurt timp m-a vizitat la serviciu. Avand, ca orice femeie, un simt ascuns, si-a dat seama de anumite lucruri pe care eu nu le vedeam. Si care au aparut in scurt timp, sub forma unor mici aluzii. Situatia devenise tensionata, si-mi crea probleme serioase in grupul colegilor. Lucrurile s-au terminat brusc, cand colega in cauza a fost concediata, din motive pe care doar seful le stia.

Imi amintesc ca intr-o zi m-am intors acasa destul de amarat. Sotia statea pe canapea, la televizor. A asteptat sa ma asez langa ea si a stins televizorul. Zambea. Mi-a prins mana si m-a privit gales:

- Ai ajuns mai devreme la serviciu?

- Dap, am avut niste treburi.

- Si X?

- Era si ea.

- Si cine mai era?

- Ni... nimeni.

- Aha! Deci erati singuri.

- Dap...

- Si... n-ai alergat-o si tu putin prin birou?

Panica.

- Uh???

Am incercat sa articulez ceva, dar nu mi-a reusit. M-am revoltat. Sotia m-a vazut atat de incurcat si m-a linistit, privindu-ma lung.

- Ei, si tu acum! Doar esti barbat.

Asta era adevarat.

Bine ca am scapat de ghinion.

Despre cum am devenit un tip violent

2009-07-05T18:26:00.000-07:00

O intamplare de pe vremea cand imi curtam sotia. Statea la doua statii de tramvai, incercam sa ne vedem in fiecare seara, dar nu prea reuseam. In weekend insa eram nedespartiti.

Locuia intr-un apartament inchiriat, cu doua camere destul de mici. Nu era un loc foarte placut; podeaua era acoperita cu un linoleum dezolant si tot felul de tablouri oribile pe pereti, din acelea cu fructe si lebede. Nu erau ale ei, se-ntelege.

Intr-o dupa-amiaza terminasem de mancat niste pizza si ne uitam la televizor. Ea n-avea stare, s-a gandit sa faca putin de ordine in camara. Camara era un fel de nisa in hol, acoperita cu doua usi masive. Acolo pastra toate bunatatile trimise de-acasa, de mama ei: dulceturi, muraturi, o intreaga armata de borcane, din care manca foarte putin, ca o vrabiuta. Noroc cu mine.

- Lasa, tu ramai aici, la chestii din astea ma pricep mai bine.

N-am contrazis-o, mai ales ca urmaream cu mare atentie buletinul de stiri.

S-a ridicat de pe canapea si s-a pus pe lucru. N-a reusit sa faca mai nimic, pentru ca usile se blocasera. Cum nu-i place sa primeasca ajutor din partea nimanui, a inceput sa traga zdravan de ele. Dupa aproape un minut a decis sa ma strige:

- Ce faci, nu vii sa ma ajuti? S-au blocat usile, si tu stai la televizor!

De parca as fi vazut prin zid. Am lasat balta buletinul de stiri si am tasnit de pe canapea. Prea tarziu: usile s-au deschis larg, si una din ele a lovit-o drept in fata!

- Au, a facut ea, acoperindu-si fata cu mainile.

Cand si le-a dat la o parte am remarcat, in jurul ochiului, un frumos trandafir negru, la concurenta cu trandafirul alb din glastra (adus de mine).

Am izbucnit amandoi in ras.

De atunci ne-am continuat escapadele prin oras si inalnirile cu prietenii. De cate ori aveam ocazia, precizam ca sunt din fire un tip bland, dar cand femeia ma supara, mai scap cate o palma :)

(Mai 29, 2007)

Louis de Funes: Sunt o marfa care se vined bine

2009-07-05T18:19:00.000-07:00

"- A deveni actor de comedie a fost vocatia dvs. sau v-ati descoperit din intamplare darul de a amuza publicul?

- Nu-mi amintesc sa fi visat vreodata altceva decat a fi un actor care sa provoace rasul. Pusti, la scoala, eram celebru pentru farse si bufonerii. Asta mi-a adus multe ore de arest, consemnari si note proaste. Mai tarziu am studiat, ca toata lumea, cu Rene Simon. Am demarat foarte incet. Afirmarea mea a fost foarte lenta. Nu mai tin minte numarul filmelor in care am aparut. Asa au trecut anii pana la Nevazut, necunoscut. Titlul nu era prea promitator. Din acel moment si-au dat seama ca 'aduc' bani. Confirmarea a fost Pouic-Pouic. De atunci sunt vedeta, castig bani destui, am adus beneficii serioase lumii cinematografice! Vedeti ca nu e prea flatant sa fii vedeta. Devii o marfa care se vinde bine.

- Se presupune ca ati ajuns la un inalt nivel de perfectiune in genul ales...

- Da, trebuie insa sa te mentii mereu la acelasi nivel. Sa urci continuu, sa nu cobori niciodata. Este foarte impovorator.

- Sunteti nelinistit?

- Sunt o fire nelinistita.

- Perseverenta dvs. in meserie s-a datorat dorintei de a deveni vedeta?

- Deloc! Rene Simon spunea: "Sa nu ajungeti vedete. Multumiti-va cu roluri de plan doi. Veti juca mai mult, mai sigur, si veti castiga bani multi." Nu eu am vrut sa fiu vedeta. A fost dorinta publicului. El m-a inaltat si probabil ca tot el ma va arunca intr-o zi.

- Pesimismul dvs. ma mira.

- Eu nu sunt un pesimist. Imi plac lucrurile bine facute. Asa am fost intotdeauna. Daca imi cumpar o mobila vreau sa fie o piesa intr-adevar frumoasa; o haina sa fie bine finisata; un film sa fie perfect.

- Din acest motiv participati la facerea filmelor dvs.?

- Urmaresc toate etapele, mai ales montajul. Cand sunt anuntat ca filmul e gata, ma apuc de lucru. Am calitatea de a vedea filmul ca spectator, parca nu as fi implicat. In timp ce regizorul, monteurul, tehnicienii sunt saturati de cat au vazut si revazut aceleasi scene, eu am ochiul proaspat. Daca materialul filmat imi place e bine. Daca nu, rectific tot ce nu-mi place, lungimi, sincron etc.

- In concluzie: sunteti primul dvs. spectator si totodata primul critic.

- Exact, nu vreau nici un declic.

- Radeti de ce ati facut?

- Deloc! Ma mira caii fac pe altii sa rada.

- Cum va gasiti gagurile? Cum va ghidati inspiratia?

- Ideile gagurilor imi vin automat. Exista in memoria mea si ies la comanda. Pot sa-mi amintesc de un detaliu caraghios observat acum douazeci de ani si sa-l exploatez la momentul oportun. Nu sutn prea dotat pentru matematici, dar pentru asta da. Din fericire!

- Se spune ca profesati un comic foarte superficial, bazat pe jocul fizionomiei si pe grimase. Ce parare aveti?

- Nu cred ca mimica mea se poate numi 'strambatura'. O grimasa este urata, nu provoaca rasul. Toata lumea se stramba fara a provoca totodata ilaritate. Comicul meu este un comic de situatii si de expresie. Imi plac gagurile cu o tinta absurda. Spre exemplu, in filmul pe care il fac acum, Cocotat intr-un pom, exista o scena care se petrece intr-o masina, ca de altfel majoritatea scenelor - masina este cocotata intr-un pom deasupra unei prapastii, la o suta de metri de pamant, acolo petrec mai multe zile, impreuna cu doi tineri autostopisti, asteptand ajutoare - , eu transmitand apeluri disperate catre un vapor care se zareste departe, in larg. Pentru asta ma servesc de o oglinda mica in care se reflecta soarele. Fascicolul de lumina indreptat spre vapor il face sa explodeze. Imi spun: "Nu se poate! Nu pot fi eu vinovat!". Refac experienta cu un pescar aflat in barca sa. Si pescarul explodeaza. Este absurd, dar nu numai atat. Oglinda a devenit instrument de lupta! (...)

- Va gasiti usor gagurile?

- Nicidecum. O idee buna, intr-adevar, este rara!

- Ce 'zei' aveti printre genurile comicului?

- Evident, Charlie Chaplin. El a facut sa rada milioane si milioane de oameni din intreaga lume. Am cumparat toate filmele sale de o bobina sau doua, pe care le-a facut in vremea cand nu avea firma proprie. Le proiectez in fiecare duminica. Imi dau curaj. Sunt paralizante. Pentru mine sunt ca o baie de tinerete! Apoi Stan si Bran, Keaton, Harold Lloyd. Am cumparat si filmele lor scurte. Sunt maestrii mei. Asemenea filme ar trebui proiectate in conservatoare ca material didactic.

- Aveti impresia ca ati ajuns la culmea talentului?

- Nu cred. Chaplin a gasit personajul micul vagabond. Eu imi caut inca personajul.

- Nu l-ati gasit?

- Imi place sa interpretez P.D.G - Presedinti-directori generail de intreprindere - sau subofiteri. Personajul meu este un nemultumit, evident. Probabil ca nu este suficient. Mi-ar placea sa joc rai-candizi. Stiti: indivizi care au un aer dulce, angelic, fiind in realitate dati dracului, foarte falsi, misei. 'Calai' sau 'prefacuti', da! (...)

- Care din filme vi se pare mai reusit?

- Daca l-as fi vazut pe cel din urma, v-as raspunde ca toata lumea 'ultimul'. Nu stiu, publicul este cel care-si alege filmul preferat. Mi se pare ca Oscar era comic.

- Mai intai ati interpretat piesa pe scena?

- Cu Oscar e o intreaga poveste! Am dorit intotdeauna sa joc Avarul de Moliere. Intr-o zi, prin 1957, m-a chemat un producator, propunandu-mi piesa. Am semnat contractul. Plecand imi tremurau toate madularele si vorbeam singur: "Ce obraznicie sa pretinzi ca poti juca Avarul! Nu vei putea niciodata!" Cincisprezece zile mai tarziu, producatorul m-a chemat din nou si mi-a propus Oscar. Am acceptat, ca sa scap de Avarul. A fost un mare succes, dandu-mi, drept concluzie, increderea in mine de a interpreta candva Avarul. Avarul este mai bine construit ca Oscar. Trebuie sa ai o sanatate de fier pentru un asemenea rol. M-am lasat de fumat, altfel n-as fi putut rezista nici la primul act. Era nevoie de un suflu impecabil!

- Conditiile psihice de lucru ale unui actor de comedie au ceva special?

- Sunt cam penibile. Cand lucrez, spre exemplu, dimineata mananc un mic dejun normal, la pranz insa numai o friptura si o salata, iar seara nimic. Cred ca toti comicii fac la fel. Intr-o buna zi am baut un pahar de Bordeaux. Motaiam prin toate colturile. N-aveam nici o idee ca lumea.

- Sunteti gurmand?

- Ador mesele bune. Le rezerv insa orelor mele de repaos.

- Cand sunteti in vacanta, cu ce va ocupati?

- Imi petrec vacantele la tara. Ador natura, aerul curat. Fac multa gradinarie. Fac adesea imbecilitati. Trebuie sa astept un an ca sa le pot repara. E ingrozitor!

- La Paris nu sunteti vazut niciodata in locuri publice. Detestati viata mondena?

- Nu-mi place sa ies la Paris. Am impresia ca sunt privit, toti asteptand sa fiu bufon. Galele, cocktail-urile, le detest. Toata lumea are aceeasi atitudine. Aplauda in varful degetelor. Sunt impotriva premierelor de film cu invitati neplatitori. Mi-amintesc de primirea facuta Marii hoinareli a fost, dupa parerea mea, foarte rece. Pentru Gerard Oury, care este obisnuit cu asemenea manifestari, a fost un triumf. Eu prefer o sala proaspata, care stie sa rada."

(Mai 27, 2007)

Objectiv BD

2009-07-05T18:17:00.000-07:00

Cu putina intarziere:

18.5.07

Constanta 2007 "de la Tintin catre noile valuri al Benzii desenate"

In perioada 18-21 mai 2007 va avea loc la Muzeul de Arta din Constanta cea de-a 17-a editie a Salonului International al Benzii Desenate din Romania.

Devenita de-acum traditionala, aceasta sarbatoare a celei de-a noua arte si, in egala masura, a francofoniei, va reuni artisti de prestigiu din Romania, Franta si Belgia.

Astfel din tara noastra vor fi prezenti Puiu Manu, cel mai longeviv autor roman de BD (peste 50 de ani de activitate), Serban Andreescu, cunoscut artist ilustrator , Bogdan Petry - un incisiv caricaturist de la Academia Catavencu si Irina Popa, tanara si talentata artista BD.

Din Franta vor participa Lewis Trondheim (Marele Premiu al Festivalului BD de la Angouleme – 2006), Philippe Luguy, artist cunoscut cititorilor romani datorita publicarii albumului sau Percevan in paginile revistei Dino in 1997 si mai ales datorita greierasului Sylvio ale carui peripetii au aparut ani de zile in revista Pif Gadget, Kris si Obion tineri creatori BD din Brest.

In fine, din Belgia vor sosi doi clasici in viata ai BD-ului european, Hermann si Dany, ambii autori in 2006 a doua albume BD (pe scenariul lui Yves H.) a caror actiune se petrece in Romania : Vlad l`Empaleur si Transylvania. Alti doi artisti belgieni, Jean-Luc Cornette si Karo vor expune planse dintr- un reportaj in benzi desenate despre tara noastra care va fi publicat ulterior in revista Spirou.

Tema editiei din acest an este « "de la Tintin catre noile valuri al Benzii desenate"» . Anul acesta sarbatorindu-se centenarul nasterii artistului belgian Herge, cel mai cunoscut creator de benzi desenate din Europa, la Salon va fi prezentata o expozitie despre opera acestuia si vor fi lansate doua noi volume in romaneste din Aventurile lui Tintin. In paralel, alte doua expozitii colective vor prezenta lucrarile unor tineri autori de BD de la Angouleme si de la Iasi . In acelasi context, in cadrul Salonului se vor decerna premiile concursului national de benzi desenate organizat pentru promovarea acestui nou gen de exprimare artistica si in tara noastra.

La salon mai multe edituri isi vor prezenta cele mai noi realizari din domeniul benzii desenate : Corint, Univers, Egmont, Hardcomics si va fi lansat numarul patru al celei mai noi reviste de BD din Romania, Rahan.

O librarie ad-hoc va propune amatorilor genului o larga paleta de titluri de benzi desenate in limba franceza, la preturi promotionale. Proiectii video, concursuri, animatii , alte surprize, ii asteapta la Muzeul de Arta din Constanta pe toti pasionatii de benzi desenate cu virsta cuprinsa intre « 7 si 77 de ani ».

sau altfel spus:

*Salonul ofera publicului roman, pentru care au fost traduse si publicate pana acum doar cateva din albumele clasice ale benzii desenate internationale, posibilitatea de a descoperi Banda desenata francofona in toata diversitatea si bogatia sa.
*El ofera de asemenea a privire asupra creatorilor locali.
*Permite afirmarea tinerelor talente romane prin Concursul National de Banda Desenata:

Autori prezenti :
Romania
- Puiu Manu
- Bogdan Petry
- Irina Dobrescu
- Serban Andrenescu

Franta :
- Lewis Trondheim,
- Philippe Luguy
- Kriss
- Obion

Belgia
- Cornette
- Karo
- Dany
- Hermann

Expozitii

- Tinere talente 2007 la Angoulême
- Hergé si Tintin
- Expozitiile personale ale autorilor invitati
- Tinere talente romane : finalistii Concursului national de banda desenata 2007

Animatii
Mese rotunde si intilniri cu autorii

Dedicatii de albume BD

Proiectii de filme de animatie sau de filme adaptate dupa Benzi Desenate.
- Les Aventures d'une mouche
- Allez Raconte
- Albator
- L'Ile de Black Mor
- La prophétie des grenouilles

« Biblioteca celor mici »

Ateliere de creatie BD

Stand de carte in franceza si romana

Concurs de BD deschis tinerilor

sau in alta ordine de idei

Muzeul de Arta din Constanta

Vineri 18 mai :
17h30 : Vernisaj si cocktail

Sambata 19 mai :
10h00 : Deschiderea expozitiilor
10h30 : Intilnire moderata de Fanny Chartres cu:
PhilippeLuguy
Lewis Trondheim,
Cornette,
Karo,
Irina Dobrescu

11h30 : Dedicatii albume - Toti autorii

16h00 : Atelier BD

16h00 : Intilnire moderata de Dodo Nita cu :
Kriss
Obion,
Hermann,
Dany,
BogdanPetry

17h30 : Dedicatii

18h30 : Intilnire cu presa

Duminica 20 mai

11h00 : Intilnire moderata de Daniel Sotiaux cu :
Philippe Luguy,
Puiu Manu,
Serban Andreescu,
Dany

11h00 : Atelier BD

12h00 : Anuntarea premiilor concursului

18h30 : Intilnire cu presa

Luni 21 mai

11h00 : Intilnire cu :
Kriss,
Obion,
Radu Marian,
Alexandru Ciubotariu,

12h00 : Dedicatii - toti autorii

16h00 : Inchiderea salonului

19H00 : Intilnirea juriului concursului

====================================

Sursa: http://concursbd.blogspot.com/

(Mai 22, 2007)

Mami a vazut blogul :)

2009-07-05T18:15:00.000-07:00

Saptamana asta, blogul a avut un oaspete important: pe mami. Tati s-a trezit cu mami in miez de noapte. Mami adormise cu picii in timp ce le citea o poveste; adormisera toti trei, ca trei bursuci fericiti. Insa mami s-a trezit - visase urat - si l-a gasit pe tati in fata blogului.

Mami a citit din fir-a-par toata tarasenia, cu un zambet mic si misterios pe fata. Tati ii 'intorcea' paginile cu mouse-ul.

- Ce derulezi asa de repede? Nici n-am apucat sa citesc. Da inapoi.

Cu ocazia asta, mami si-a facut si ceva prieteni. L-a remarcat pe Bodgan - dar si pe frumoasa lui sotie-, si s-a intristat putin cand a auzit ca sunt din Constanta.

- Dar cine stie... poate ca trecem pe-acolo si ne vedem... Sa-i intrebam :)

A remarcat-o pe Ivory, care ar vrea sa fie matusica, sa petreaca cateva ore in nisip, cu lopatelele si galtusele, alaturi de gasca vesela. A mai remarcat alti prieteni: pe Oanamaria, pe Splendora, pe Cristina si pe inegalabilul Le Marquis.

- Dragut, a concluzionat ea, si m-a pupat pe ureche. Nu inchidem calculatorul?

(Mai 22, 2007)

Un entry mai trist

2009-07-05T18:13:00.000-07:00

M-am gandit foarte mult sa impartasesc pe blog si cate ceva in partile triste ale vietii mele. Intre prieteni se poate face, desi tare mi-e teama ca la sfarsitul entry-ului s-ar putea sa apas pe optiunea Delete...

Aparatul din imagine este un Babyhaler. La capat se afla un puff - un fel de spray-medicament - al carui rol este sa descongestioneze plamanii. Este folosit de copii care au astm. Este folosit de Deiu, in fiecare seara. Adultii folosesc direct sprayul, insa copii au nevoie de acest aparat ca sa nu ii risipeasca efectul.

Deiu a avut prima criza in urma cu un an. A pornit ca o simpla raguseala, insa in cateva ore plamanii i s-au inflamat atat de tare incat nu mai putea sa respire. Simteea o greutate puternica in piept. Mi-a cerut sa-l duc in fata ferestrei. Avea nevoie de aer.

Era trecut de miezul noptii. Am telefonat bunicilor, sa vina sa stea cu Deia, iar noi ne-am urcat in masina si am plecat spre spital. Sotia mea, care e medic, a dat cateva telefoane, si in cateva minute a stiut exact unde si la cine anume sa se duca. Rolul meu in aceasta poveste a fost foarte mic, si, cu tot orgoliul specific unui barbat, am inteles ca trebuie sa tac, sa repesct ce-mi spune si sa o incurc cat mai putin. Avea o privire taioasa, facea eforturi vizilbile sa se detaseze, sa se concetreze cat mai mult.

Ajunsi la spital am l-am dus pe Deiu la camera de garda. Sotia a plecat sa aranjeze internarea, iar mie mi-a revenit misiunea grea de a-l privi cum i se pune o branula. Deiu era terifiat; atunci cand au deschis cutia cu ace l-am simtim cum isi infinge manutele in palmele mele. Am incercat sa linistesc, dar se agata de mine cu disperare. L-au luat oarecum cu forta si l-au asezat pe un scaun.

- Va rog sa intelegeti, mi-a spus sora, nu-l ajutati. Avem experienta, prezenta dumneavoastra il va face sa se agite mai mult. Copii nu simt durerea, plansul e mai mult de frica.

Tonul cu care mi se adresau arata ca avusesra si parinti recalcitranti. Am inteles totusi ca nimeni nu-i vrea raul, si i-am lasat sa inchida usa. Am pornit de-alungul coridorului si m-am asezat pe scaun, incercand sa nu-i mai aud tipatul.

Holul era scaldat in lumina galbuie a becurilor. N-am observat ca se apropiase de mine o fetita. Cred ca avea vreo 11 ani. Avea un par lung, saten, si era imbracata intr-o pijama portocalie. In bratul drept avea infipta o branula, cu un bandaj alb, infasurat aproape pe tot bratul.

- E baietelul dumneavoastra? a intrebat.
- Da, i-am rasuns. E baietelul meu.

Si am privit-o cu caldura. Suferinta nu are varste.

Sotia a pasit pe coridor grabita. Facuse rost de un halat.

- Raman aici cu copilul, mi-a spus, tu te duci acasa si ai grija de fetita.

===================================

A urmat o luna agitata. Datorita medicamentului Deiu n-a mai avut nici o criza. Viata continua, dupa cum vedeti, destul de vesela, si e servita asa cum curge, adica pas cu pas. Ce a fost greu a trecut.

Cat despre Deiu, el va se scapa cu siguranta de puff, probabil undeva spre scoala. Va creste mare si va deveni un baiat frumos, dulce, de care sunt sigur ca toate fetele se vor indragosti nebuneste :) Cel putin o sa-l invat eu o gramada de trucuri ;)

Viata e frumoasa.

(Mai 22, 2007)