Apaşii

Privisem nu o dată moartea în ochi. În Vestul Sălbatic trebuie să fii oricând pregătit de moarte. Şi totuşi, acum, în faţa trupului neînsufleţit al celui mai drag şi mai devotat prieten al meu, inima mi se frângea de durere. Mă găseam într-o stare de nedescris. Ce om minunat se stinsese! Şi cât de brusc, de nemilos îl lovise moartea! Aşa se vor stinge pe rând oamenii rasei sale! Asemenea lui, cel mai nobil fiu al indienilor!

(Karl May - Winnetou)

==========================

Ungaria anilor 60. Înfierbântaţi de poveştile cu indieni, câţiva tineri se vor apuca de un joc copilăresc: de-a indienii. Formează triburi în toată regula, cu şef de trib şi vraci, războinici bravi şi neveste indiene. Nopţile şi le petrec în corturi, sub cerul liber. Sunt pasionaţi de pistoalele Colt şi-şi construiesc replici artizanale. Această joacă va dura 20 de ani şi va atrage atenţia Securităţii. Unii sunt ucişi, alţii devin informatori.

Teatrul Radnoti din Budapesta foloseşte o montare neobișnuită, aproape cinematografică. Trei ecrane pe care sunt proiectate decoruri sau imagini cu indieni. O lampă, o masă şi fundalul unei cofetării, al unei camere de ancheta sau al unei margini de pădure în miez de noapte. Iluzia e perfectă. Scenele sunt scurte, aproape cinematografice.

Interesantă prezenţa în sală a actorului Ion Caramitru. Cu mult timp în urmă l-a interpretat pe Winnetou într-o adaptare pentru copii, un disc de vinil pe care îl tocisem.

O piesă care merită văzută.